- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Urc în mașina mea patrulând străzile aglomerate are orașului Brooklyn. Credeam că o să fie mai palpitant să fi polițist, dar nu prea este așa.
Gândurile îmi sunt întrerupte brusc de un zgomot care inunda interiorul mașinii, în timp ce radio-ul poliției se aprinde.
Apelez la unitățile care se găsesc aproape de strada cu nr 15.
Parchez imediat mașina și răspund la wakie talkie.
- Agenta Torres la ordinele dumneavoastră, domnule comandant.
- Tocmai am primit o înștiințare cum că un suspect de etnobotanice a fost pe strada numărul 15, purtând o bluză de trening verde și o pereche de blugi negrii spălăciți.
- Mă ocup eu.
Conduc rapid până la locația în care a fost văzut suspectul și reușesc imediat să îl indentific. Se pare că am noroc astăzi. Dintr-o dată, ca și cum ar fi simțit că ceva este în neregulă, tipul se întoarce cu spatele și mă prinde observându-l din mașina de poliție.
Începe să fugă și intră pe o stradă ce pare a fi abandonată. Dacă crede că va scăpa se înșeală amarnic. Cea ce mă enervează este că nu voi putea continua să îl urmăresc din mașină, va trebui să o iau pe jos. Zis si făcut mă dau jos din mașină și încep să alerg după suspect. Are cu vreo șase centimetri mai mult ca și mine și o condiție fizică mult mai bună decât a mea, cea ce îl avânt.
- Poliția! Oprește-te!
Începe să fugă mai repede până când intră într-un garaj sinistru. Dar știți ce mă întreb eu? De ce nu se opresc niciodată, oricum vor fi prinși. Nu am timp să chem întăriri, este doar o singură persoană nu pot risca să îi pierd urma. Alerg spre garajul unde l-am văzut intrând pe fugar, îmi scot pistolul și intru când...trei bărbați mă privesc cu ură cu pistoalele indreptate spre mine.
- Nu m-ai ești așa curajoasă acum, nu?
Doi dintre bărbați mă privesc cu un zâmbet diavolesc.
- A fost cam periculos să vi fără întăriri.
Are dreptate jigodia, dar trebuie să fac cumva să nu își de-a seama.
- Am chemat ajutoare! Îmi așteaptă ordinele așa că lăsați pistoalele jos.
- Cum ai putut să ne-o aduci pe târfa asta pe cap?
