Wish upon a lantern

Capitolul 1

Nu m-a interesat lucrul ăsta niciodată, dar am tot auzit, de la mulți bătrâni de prin sat cu puteri extraordinare că lumea asta nu e singura. Pe lângă Teyvat mai există și altele, dar nu ne-au povestit așa multe despre asta mai niciodată, nici la orele din sat, nici când mergeam să-i întrebăm pe cont propriu. Lucrul ăsta a interesat-o mai mult pe Lena decât pe mine și le făceam o vizită vracilor numai de dragul ei, dar eu nu am pus multe întrebări, singurele voci pe care le auzeam erau vocea ei și vocea vraciului cu care discutam. Avem în sat trei persoane de genul. Două sunt prietenoase, iar cealaltă nu prea, dar bănuiesc că atât timp cât avem oricum două opțiuni...

Lumea aceasta e împărțită în șapte țări, fiecare țară având propriul ei element: Anemo, elementul aerului, Geo, elementul pământului, Electro, elementul electricității, Dendro, elementul naturii, Hydro, elementul apei, Pyro, elementul focului și ultimul, dar nu cel din urmă... Cryo, elementul gheții. Dar cu toate că fiecare țară are propriul ei element, oamenii pot primi Viziuni care nu au de-a face cu elementul țării din care vin. Singura țară în care am fost vreodată e Mondstandt, din moment ce aici m-am născut. Nu am vizitat-o niciodată pe toată, dar am fost în capitală de câteva ori.

Nu toată lumea poate să folosească aceste Viziuni, în mare parte pentru că nu te naști cu ele, ci pentru că le primești. Da, așa este, Viziunile sunt lucruri pe care le primești, dar nu știu de ce. Ăsta e alt lucru care nu m-a interesat niciodată. Totuși, chiar dacă am o Viziune, nu pot spune că am folosit-o de foarte multe ori, cred că pot să număr pe degete dățile în care m-am încumetat să mă ating de ea, deși o am la mine tot timpul, agățată de haine, ca pe un breloc. Evident, multă lume spune că e foarte tare să poți controla focul, dar pe mine nu mă atrage așa de mult... niciodată nu mi-am dorit o Viziune, iar oamenii pe care-i cunosc mai zic uneori că e destul de ciudat, dar adevărul e că nu sunt genul acela de persoană care, dacă are o viziune, își și dorește să o folosească și să se dea mare cu ea, ceea ce, din ce-am văzut eu, unii oameni exact asta fac. Totuși, trebuie să le dau dreptate în legătură cu un lucru: sunt ciudată într-un fel, dar nu cred că e un lucru așa de rău. Sau poate doar îmi doresc să cred că nu-i un lucru așa de rău.

Mondstandt e țara de Anemo unde majoritatea folosesc Viziunea cu același nume. Totuși, chiar dacă ai altă viziune față de cea care predomină în țara care te afli nu e un motiv pentru care oamenii de acolo să te privească diferit de ceilalți care au, plus că nici nu fac asta. La urma urmei, nu tu alegi ce Viziune primești. Și desigur, ca să poți controla un element trebuie să ai o Viziune. Sau cel puțin așa ar trebui. Acum un an a fost pe aici un Călător, așa cum îi spuneau și încă-i spun mulți, care putea controla elementele fără să aibă o Viziune. De ce? Nu știe mai nimeni. Și nici nu l-am întâlnit, deși a fost pe aici la un moment dat, ca să încerc să înțeleg de ce, și nici nu era treaba mea de altfel. Nu că pe vremea aia mi-aș fi dat seama, la urma urmei nimeni nu și-a dat.

Au trecut vreo 12 ore de când am plecat și dacă ceea ce mi-a spus bunica mea e adevărat, iar drumul ține vreo zi, atunci înseamnă că n-am parcurs decât jumătate din el. Iar acum, fiindcă e noapte, ar trebui să înnoptăm undeva, asta dacă o să oprim. Nu ne-am oprit aproape deloc de când am plecat și a trebuit să mănânc din ce mi-a pregătit bunica mergând, lucru care m-a făcut să mă simt puțin rău pentru că nu sunt obișnuită să mănânc în timp ce sunt săltată-n sus și-n jos de fiecare dată când trăsura trece pe un petic de pământ mai denivelat.

- Scuzați-mă...

Totuși, vorbesc atât de încet încât vizitiul nici măcar nu mă aude și nici măcar nu mă mir pentru că am vorbit destul de încet. Atât de încet încât sunt sigură că nu m-ar fi auzit nici dacă stătea la o distanță de cinci metri de mine.