Wish upon a lantern

Capitolul 16

Ziua lui Xiao e pe 17 aprilie... asta mi-a spus Verr în dimineața care va da peste cap toată șederea mea la han. Trebuie să mă gândesc la ceva frumos să-i dau și deși am o săptămână la dispoziție pentru a putea găsi ceva ce i-ar plăcea, tot trebuie să stau să mă gândesc. Ce i-ar plăcea unui adept care are mai mult de 2000 de ani și căruia nu-i plac tradițiile ca să nu mai zic multe chestii care fac parte din lumea muritorilor...? Cu toate că aș vrea să cred că ar accepta orice din partea mea pentru că știți voi, e de la mine. Nu pot să-mi permit să sper asta, deci trebuie să merg înainte cu planul întâi. Să găsesc ceva ce i-ar plăcea. Oh, frate, o să fie o aventură pentru că nu știu ce ar putea să-i placă în afară de tofu de migdale și să omoare demoni. 

Ar trebui să-i fac totuși ceva manual? Poartă câteva bijuterii la gât, deci nu cred că l-ar încurca cu ceva încă una, nu? Dar pe de altă parte nici nu pare genul care ar accepta cadouri de ziua lui... of, nu știu ce să fac! Chiar vreau să-i dau ceva și nu pentru că suntem prieteni, știu că aș fi încercat să fac ceva și dacă ar fi continuat cu atitudinea din primele zile până și acum. Sau poate îmi fac prea multe griji din cauza asta, poate chiar tot ce trebuie să fac e să-i dau orice și o să-i placă... Nu am mai avut niciodată nevoie de ajutor în a alege un cadou de ziua cuiva, în special pentru că știam exact ce ar vrea acele persoane, pe lângă faptul că ar fi fost fericite cu orice le-aș fi dat pentru că venea din partea mea. Sunt complet neajutorată. Cred că mai bine o întreb pe recepționistă

Cam cu o oră înainte să vină tata să ne vedem pe ziua de azi mă duc la recepție să vorbesc cu ea despre ce ar trebui să fac sau să cumpăr... dar când ajung acolo văd că vorbește cu cineva. În fața recepției e un domn înalt cu părul castaniu și coadă lungă și văd că are pe spate o emblemă cu Viziunea de Geo. Cine e? Acum îmi e frică să mă mai apropii și dau să plec fix când o aud cum mă strigă:

- Y/N. Vino dacă vrei să mă întrebi ceva.

- Dar...

Domnul cu care vorbea mai devreme recepționista se întoarce și se uită la mine. Are niște ochii cărămizii foarte frumoși. Arată incredibil de bine și mă blestem pe mine însămi că mă gândesc la așa ceva. Sigur are cu zece ani sau poate mai mult decât mine. 

- Nu-ți fie frică.

Când ajung în fața recepției mă uit de la unul la celălalt. 

- Eu sunt Zhongli. Iar tu ești?

- Y/N. 

- Oh, așa deci. Mica prietenă a lui Xiao. 

Faptul că-i pronunță numele mă ia prin surprindere. Îl cunoaște? Și mai mult de atât, de unde știe că suntem prieteni? E cineva important? Ar trebui să fie din moment ce îl cunoaște și știe și chestia asta.

- Îl cunoașteți?

Zhongli dă din cap.

- Deci, ce voiai să mă întrebi?

Dintr-odată nu mă mai simt în largul meu să întreb asta din moment ce mai e o persoană în preajmă și mai ales una importantă.

- Nu mai contea...

- Am să vă las singure, spune Zhongli. Vom continua mai târziu ce aveam de discutat, Verr.

Verr?

- Desigur. 

După care pleacă din cameră. Îl văd cum iese afară pe terasă și se face nevăzut în câteva momente. Odată ce pleacă încep să mă simt mai bine, dar tot am un sentiment de nesiguranță. Nu am putut să aud ce discutau, dar sigur era ceva care nu ar fi trebuit să fie întrerupt. Dacă aș fi știut chestia asta nu aș mai fi venit, aș fi încercat în continuare de una singură să găsesc ceva care să meargă.