Wish upon a lantern

Capitolul 4

- Ai nevoie de ceva de la mine?

Cuvintele sale mă iau prin surprindere. Nu aveam cine știe ce așteptări în cazul în care își făcea apariția asigurat a doua oară și cu siguranță lucrurile la care mă așteptam nu-l includeau și pe el întrebându-mă așa ceva. Vocea sa e frumoasă, dar în același timp cuvintele pe care le spune îi ies pline de răceală. Are un farmec aparte. E așa de...

- Te holbezi.

Mă holbez? Mă holbez... Oh! Doamne!

- Scuze, nu mi-am dat seama.

Dar cum pot să nu mă holbez, totuși? Nu prea pare într-o stare bună încât să vrea să vorbim, dar a apărut totuși. Probabil pentru că am o porție de tofu de migdale la mine. 

- Repet. Ai nevoie de ceva de la mine?

Acum sunt vizibil confuză. Eram în mare pare curioasă de ce și-a făcut apariția prima dată, dar... nu cred că am nevoie de nimic din partea lui.

- De ce întrebi asta?

Dacă e posibil așa ceva vocea lui prinde o notă și mai rece de atât.

- Mi-ai adus mâncarea preferată. Trebuie să vrei ceva.

- Mâncarea preferată?

Face semn spre pachetul din mâinile mele.

Oh! Nu mi-a trecut asta prin minte nici măcar o secundă, iar acum mă întreb cum de nu m-am gândit. Normal că e felul său de mâncare preferat... adică de ce i-ai da cuiva ceva de mâncare care nu i-ar plăcea. Și dacă faci ofrande tot dai acelui zeu ceva ce-i place. Dar oare de unde știe recepționista acest detaliu?

- Nu vreau nimic de la tine.

Se încruntă. Îmi dau seama că ar vrea să spună ceva tăios, dar nu o face. Se întoarce cu spatele și brusc îmi dau seama că vrea să plece oriunde s-a dus data trecută.

- Așteaptă.

- Și de ce ar trebui să aștept?

Îmi iau inima în dinți și merg spre el. Ultima dată a fost așa de aproape de mine încât nu i-am putut vedea decât ochii, dar acum îl pot vedea cu totul și... 

Uau! Dar ce scund este! Nu mă așteptam să văd un băiat la fel de înalt cum sunt eu. Dacă e posibil cred că am cu un centimetru mai mult decât el. Nu pot să nu mă abțin să nu fac o remarcă pe tema asta.

- Ești cu un centimetru mai scund decât mine. E așa adorabil!

Pentru câteva clipe se uită la mine cu o surprindere autentică pe chip, dar după aceea în ochii lui se vede oroarea șocului.

- Adorabil...

Apoi urmează furia.

- Nu sunt adorabil și nici scund! 

- Nu am vrut să sune ca o insultă...

- Nu contează ce ai vrut să zici! Să nu mai vii pe balcon! 

Și cu asta dispare din fața mea. Mă întreb dacă am dat-o în bară și răspunsul e clar că da. Mă gândesc să mă duc la mine în cameră să mănânc ce am în pachet când îmi dau seama de ceva. 

Unde e pachetul?

-------------------------

Rae, mă bucur mult că mi-ai scris. Trebuie să recunosc că nu mă așteptam să-mi oferi astfel de vești atât de repede și mai ales un adept! Nu știu cât de mult noroc trebuie să fi acumulat în ultimii ani, dar cu siguranță l-ai folosit acum pe tot. Știu despre cine vorbești, am auzit de el din poveștile care se tot aud pe aici de când a apărut acel Călător în Teyvat. Am mai citit și câte ceva lucruri despre el, așa că sunt destul de informată.