Wish upon a lantern

Capitolul 24

Nu știu nici acum cum de-a trecut ziua de dinainte. După faza de atunci din dormitorul meu am plecat și am stat cu familia Lenei. Am avut parte de puțină distracție și nici măcar nu mi-am dat seama când s-a întunecat. Frații ei sunt plini de energie și tot alergau și se învârteau în jurul lui Xiao, iar el doar stătea cu mâinile încrucișate la piept, cu ochii închiși și cel mai probabil se gândea că vrea liniște. Nu a spus mare lucru cât timp am stat acasă la Lena ci doar s-a uitat înspre noi... sau ar fi mai bine să zic că a stat cu ochii pe mine, deși nu prea avea de ce. În privirea lui vedeam că stă cu ochii pe mine ca nu cumva să pățesc ceva, deși e ridicol pentru că nu sunt chiar atât de stângace. Și într-adevăr, nu s-a întâmplat nimic așa de memorabil, dacă nu luăm în considerare faptul că frații Lenei au început să se joace în părul lui de parcă ar fi fost niște fetițe de cinci ani. 

Lena mi-a spus că au făcut aia doar pentru că nu au mai văzut păr brunet cu irizații verzi și trebuia să le dau dreptate pentru că și eu am fost surprinsă la început când l-am văzut prima dată. Mi-ar fi plăcut totuși să spună și el ceva mai mult decât un salut și un la revedere când am zis și eu, dar bănuiesc că nu am cum să-l oblig și nici nu am cum să-l fac să-și schimbe atitudinea. Cred că a stat acolo și ne-a suportat pe toți numai pentru mine, iar ăsta e un lucru drăguț.

Acum suntem în drum spre copacul mare din Windrise. Windrise e o parte a Mondstadtului care nu e departe de locul unde locuiesc eu. Ba chiar e aproape și ajungi destul de repede acolo și dacă te plimbi. Deci noi am luat-o pe jos. Mi-a trebuit ceva ca să-l conving pe Xiao să iasă din cameră deoarece nu părea să aibă vreun chef de absolut nimic și m-am gândit că l-au epuizat frații Lenei ieri. Probabil și eu aș fi fost la fel dacă eram în locul lui și nu-mi plăcea să fiu înconjurată de multe persoane... să nu mai zic de gălăgie în cazul în care sunt hiperactive cum sunt ei.

- Nu e frumos că am ieșit afară la aer liber în loc să stăm închiși în casă? întreb uitându-mă spre el.

Xiao nu-mi răspunde și nici nu se uită spre mine, așa că mă pun în fața lui, lucru care-l face să-și mute privirea.

- Deci?

- Ești enervantă.

- Oh, haide! 

Bine, poate că sunt, dar știu că-i place, deci nu am niciun motiv să mă comport altfel.

- Nu-ți plac împrejurimile? Mie mi se par frumoase locurile astea și cred că e bine să vezi uneori și alte peisaje, nu doar pe cele de unde stai. 

- Mondtadt e doar un alt loc.

Chiar nu se poate bucura și el de ceva măcar o dată?

- După logica asta și Liyue e doar un alt loc.

- Așa e, dar față de Liyue am o datorie. 

Cu alte cuvinte pe el nu-l interesează de locurile din țară, de cum se dezvoltă și altele, îi pasă numai de contractul lui cu Zhongli și de faptul că trebuie să continuie să-l onoreze. Eu nu pot să văd lucrurile așa pentru că atunci care mai e rostul în viață dacă nu te bucuri de unele lucruri mărunte?

- Deci, de ce mergem acolo?

- Pentru că voiam să văd copacul acela mare și pentru că voiam să facem o plimbare. Știu cât de mult te-au obosit frații Lenei ieri, deci m-am gândit că poate ai nevoie de liniște. Și e liniște la copac.

- E liniște, eh? Bănuiesc că vom vedea.

- Știi ce se spune despre copac? Ai auzit vreodată?

- Nu. 

Și nu cred că l-a interesat vreodată încât să pună întrebări, dar nu mă deranjează asta pentru că e exact la ce m-aș aștepta din partea lui.