Wish upon a lantern

Capitolul 10

- Boing, fac eu în timp ce-l împung în braț cu degetul. 

Ar trebui să-l las în pace în timp ce mănâncă, dar îmi place prea mult să fac asta.

- Boing. 

- Termină.

- Boing, fac eu din nou.

Da, îmi place prea mult să fac asta ca să mă opresc.

- Boing.

- Termină. 

- Boing. 

- Termină...

- Boing.

- Y/N, termină.

- Nu ai deloc simțul umorului. 

Mă opresc totuși pentru că nu vreau să-l deranjez cu ceva. Au trecut câteva zile de la incidentul din camera mea, iar lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine. Am senzația că după acel incident e puțin mai destins în preajma mea și nu doar pentru că nu mi-a mai zis că-l deranjez cu prezența, ci și pentru că nu se mai încordează de fiecare dată când îl ating în vreun fel. E o schimbare plăcută. 

Atitudinea lui nu mai e la fel de rece ca înainte. Desigur, tot mai ezită în unele privințe pentru că la urma urmei e destul de greu să te debarasezi de unele lucruri când ai crezut în ele multă vreme, dar are momente în care am impresia că se bucură de compania mea la fel de mult cum mă bucur și eu de a lui. 

- Ce frumos e cerul în seara asta, spun.

E un cer senin și se văd câteva stele. Încă nu s-a înserat complet, dar când se va întâmpla asta sunt sigură că vor apărea și mai multe stele pe cer. Aș vrea să stau să-l privesc și mai sper în adâncul meu că o să stea cu mine să-l privim împreună. Nu m-am mai uitat la stele cu nimeni în afară de Lena, deci o să fie ceva nou pentru mine. Asta dacă o să vrea, normal.

- Sunt sigur că o să fie mai frumos când se va însera, spune el cu gura plină.

- Hei, înghite înainte să vorbești. 

Își dă ochii peste cap, dar face cum îi spun. 

- Gata. 

Când mă uit la cutiuța cu mâncare îmi dau seama că a terminat tot. În mod normal acum era momentul în care pleca, dar...

- Presupun că ne vedem mâine seară? întreb.

- Vrei să scapi de mine?

Ce? Normal că nu. Scutur din cap. 

- Nu, doar că niciodată nu ai mai stat după ce ai terminat de mâncat.

- E un început pentru toate. 

Presupun că are dreptate.

- Și în plus, după expresia de pe chipul tău am impresia că vrei să rămâi, deci am să rămân. 

După ce spune asta arăt spre cer, iar el dă din cap. Stăm două secunde să ne uităm unul la celălalt după care-și mută privirea și începe să se scarpine la ceafă. Mă uit cu atenție la mărgelele care-i zăngăne la gât în timp ce face asta. Își drege glasul:

- Mâine... 

- Mâine...?

- Ai vrea să... 

- Aș vrea să...?

- Să...

- Să...?

- Ai vrea să nu mai repeți ce zic?