Wish upon a lantern

Capitolul 9

Pe drumul de întoarcere tata plătește pe cineva să mă ducă înapoi la han cu trăsura. O parte din mine e tristă pentru că mă așteptam... sau mai bine zis, speram... să mă întorc tot cu Xiao, dar se pare că nu e cazul. Bine, probabil că dacă mă întorceam cu el ar fi trebuit să explic ce e cu cărțile pe care mi le-a dat tata... sau poate că nu l-ar fi interesat deloc, deși unele titluri poate i-ar fi dat ceva de bănuit. Cred că e totuși mai bine că nu mă întorc tot cu el. Dar cum o să le ascund după aia? De când mi-a zis că nu-l deranjează prezența mea nu pot să nu mă gândesc că s-a schimbat totuși ceva după faza de ieri, dar oare ce? Oare acum o să fie și el mai binevoitor când vine vorba de vorbit despre... absolut orice? Îmi doresc ca ăsta să fie cazul. 

Îmi duc cărțile în cameră fără prea mari bătăi de cap, ceea ce e surprinzător. Mă așteptam ca oamenii să-mi arunce priviri curioase, dar aparent nu au făcut-o. Lucru care mă bucură. Pe măsuța din cameră se află două scrisori și mă gândesc că una e de la Lena, iar cealaltă de la ei mei, ceea ce înseamnă că băiatul căruia i-am dat scrisoarea mea a ajuns în cele din urmă la mine acasă și s-a întors cu un răspuns. Înainte să deschid cărțile încep să citesc scrisorile primite. Ai mei îmi spun că se descurcă bine și că speră să mă distrez cât timp sunt aici. Desigur, nu a trecut chiar așa mult timp de când am plecat, deci nu avea ce să se întâmple rău și nu mă miră să aud că se descurcă bine fără ajutorul meu. Nimeni nu a întâmpinat vreo problemă, deci pot să stau liniștită, deocamdată. 

Lena mă tot întreabă ce s-a mai întâmplat cu adeptul. Îmi cere să-i povestesc tot fără să omit detalii, așa cum i-am promis în ziua în care am plecat, deci exact asta fac. Bine, asta am făcut și până acum, așa că nu s-ar schimba nimic. I-am spus mai toate lucrurile în scrisoarea pe care i-am scris-o ieri, deci acum nu fac decât să-i povestesc ce am făcut azi. Îi spun că am luat o grămadă de cărți de la tata și că abia aștept să le citesc. Nu sunt groase, așa cum mă așteptam să fie. Nu știu dacă e un lucru bun sau unul rău, totuși. 

După ce le răspund la scrisori mă decid că e timpul să-mi încep lectura.

Adevărul e că... nimic pe lumea asta nu m-a pregătit pentru ceea ce aveam să aflu.

-------------------------

„Unul dintre iluminații și puternicii adepți care protejează Liyue, de asemenea numit „Protectorul Yaksha". Deși arată ca un tânăr, au fost transcrise numeroase legende despre el în cărțile vechi. Din cauza datoriilor sale ca Yasha, Xiao este în mod constant afectat de povara karmică negativă din cauza masacrului fără sfârșit pe care l-a săvârșit în timp ce slujea un zeu malefic."

Un zeu malefic? Ce înseamnă asta?

„Yaksha este un subgrup din grupul adepților care sunt însărcinați cu protejarea țării Liyue prin a purta un război fără sfârșit cu arhonii doborâți de Morax. Oricum, de-a lungul timpului, sarcina asta le-a adus datorii karmice, care le-a devorat sufletele și sănătatea mintală și în cele din urmă i-a copleșit nebunia și disperarea. Unii dintre ei s-au întors unul împotriva celuilalt în timp ce ceilalți s-au cedat în fața întunericului, iar alții au dispărut."

Deci înainte de asta erau mai mulți adepți care protejau Liyue. Nu-l cunosc decât pe unul și din ce am auzit, nu este singurul adept, dar... ceva nu pare să fie în regulă. Ce e cu acest subgrup?

„În cele din urmă, a rămas doar un singur Yaksha: Alatus, care în prezent trece drept Xiao."

Xiao...

„Apărătorii Yaksha au fost niște apeți de elită invocați de către arhonul de Geo, Rex Lapis, să se lupte cu demonii născuți din rămășițele zeilor înviniști după Războiul Arhonilor, de acum două mii șase sute de ani. Au fost mulți Yakhsa, dar oricum, numai cinci dintre ei au fost recunoscuți ca fiind cei mai puternici: Bosacius, Indarias, Bonanus, Menogias și Alatus."