All mine

Chapter 2

Am simțit că mi se prăbușesc ochii când profesorul spunea ceva stupid. Am urât istoria ... din suflet. Clopotul a sunat și am scos în sfârșit un oftat.

În sfârşit.

Mă ridic și mă îndrept spre dulapul meu. 2 zile în această școală și nu mi-am făcut prieteni ? Mi-a luat o lună să-mi fac prieteni în ultima școală. Dar atunci s-a întâmplat asta. Încă nu înțeleg, de ce acceptă tatăl meu atâtea transferuri ?

Pentru a scăpa de aceste amintiri? El ar trebui să le prețuiască. Nu să încerce să le uite. Am auzit șoapte și chicoteli de la fetele din spatele meu. Am  fost împinsă ieri la zid, dar nu puteam vorbi de ce?

Pentru că nu am curaj.După ce mama a murit..am fost o fată moartă vie. Clopoţelul a sunat și m-am dus în următoarea clasă.

Am auzit sunetul ploii torențiale și al fulgerelor de pe căile din hol. Toți studenții fie au intrat acolo cu prieteni, fie au cerut ca membrii familiei să-i ducă. Nu l-am sunat niciodată pe tatăl meu .. Știam că ar fi o povară să vină aici. Compania sa este la 2 ore distanță.

Am decis să merg acasă. Ploaia a încetinit în cele din urmă, am ieșit și m-am dus la casa mea. Dar chiar înainte de a părăsi terenul școlii a început să plouă din nou şi din nou.

La naiba !!

Fără să mă mai gândesc, am început să merg la casa mea. Se pare că furtuna va ajunge în zonă.

Ei bine ... nu-mi pasă. Vântul mi-a bătut obrajii în timp ce mă străduiam să merg mai repede, m-am simțit ca un copil abandonat pe drum.

După 5 minute, deși am ajuns la mine acasă ... era un arbore îmbrăcat în drum, stâlpurile au fost trase în jos cu un turn și cablurile sale scânteiau în foc, a existat o agitație mare un cap Multe mașini și oameni stăteau lângă el .Unii dintre ei s-au întors spre partea opusă.

A existat un alt traseu ... dar a fost mult timp. Aproape încă 10 minute.
Suspin Ei bine ... copacul nu se va mișca .. așa că a trebuit să merg mai mult.

După ce am luat-o pe cealaltă direcție, am văzut o mașină coborâtă în spatele meu. Mi-am mărit ritmul, dar m-a urmat. Am simțit și eu un nod în stomac. o mașină familiară

Ușa se deschise din partea șoferului. "Domnişoară ... domnul v-a cerut să intrați, ar dori să vă ajute, deoarece vremea pare destul de dură"

"Ummm .. nu mulțumesc ... casa mea este chiar înainte" am refuzat "El insistă, dar ușa din spate s-a deschis. Un gâfâit mi-a părăsit gura. Omul era același tip pe care l-am văzut la școală.Ochii lui șlefuiţi m-au ţintit cu privirea. „Intră.Acum” poruncește vocea sa autoritară aproape că m-a făcut să tremur.

"Intră sau am metodele mele ", a spus el. Fără să mă gândesc o secundă am fugit, dar tunetul a început și am tremurat, brusc, o mână sa înfășurat în jurul umerilor mei. Respirația mea a devenit rapidă în timp ce ochii lui severi au intră în contact cu ai mei. "Nu voi face nimic. E bine dacă intrii, sunt cablurile căzute peste drum, vrei să mori? Intră", a spus el și oftez.

Mâinile mi s-au simțit amorțite când mașina a pornit."Cum te cheamă dragă?" . M-am simțit tremurând la vocea lui. Vocea lui a simțit că nu ar putea fi ignorată niciodată.

Am înghițit.  „A-Ava” i-am șoptit.  „Ava. Drăguţ nume” a comentat el .Numele meu ... din gura lui părea diferit.  "C-Care e al tău?"  Întreb timid .Nu a răspuns curând.

M-am jenat când sa uitat pe fereastră. După un timp a vorbit. „Mă numesc Roman Anderson, poți să-mi spui  Roman "Am dat din cap. Casa mea a apărut în curând și i-am spus șoferului să se oprească. Roman a ieșit și i-am mulțumit așteptând un răspuns , dar el a continuat să se uite fix la mine

„Ne vedem curând dragă”, degetele lui m-au mângâiat pe bărbie în timp ce îmi așeză un sărut persistent pe obrazul meu. Mă înfior, pe măsură ce tremur trec friguri prin corpul meu. Mușcându-mi buza mă uit la el pentru a-i vedea maxilarul strâns.

Am greșit cu ceva?

Ochii lui erau furioși. Mi-a aruncat o ultimă privire înainte de a merge în mașină în timp ce șoferul se îndepărta. Sper să nu-l mai văd, părea ... periculos? Totuși, încă mai simțeam căldura pe obrazul meu pe care şi-a așezat buzele.