All mine

Chapter 18

"D-Dar Domnule, am putea pierde 30% din actiunile noastre." Bărbatul a spus.
"Arăt ca și cum mi-ar păsa? Le vreau pe toate." Roman a comandat.
Bărbatul se încorda.
"D-Da Domnule."
Mi-am ținut ca capul jos și am continuat să citesc singura carte care mi-a plăcut din toată biblioteca.
Era despre istoria Romei si a altor țări.

Nu am fost niciodată fascinată de aceste lucruri, dar acum, este singurul lucru care mă fascinează.
"Ava, vino aici." Roman a spus.
M-am ridicat de pe canapea și am mers spre el.

Ochii mi-au fugit spre laptop-ul lui, el lucra la acțiunilor campaniilor lui.

M-am așezat în poala lui și el și-a pus mâinile in jurul meu, dar mi-am ținut capul jos.
A început să mă sărute agresiv, făcându-mă să gem și să oftez.
Am primit o palmă usturătoare atunci când m-am ferit.

"Nu-mi rezista Ava, de câte ori ar trebui să îți spun? Ești toată a mea acum, nu mai este nicio cale de întoarcere." Lacrimile se formau în ochii mei dar încercăm să le opresc, dar săruturile lui nu s-au oprit.

"Hmm... ești a dracului de frumoasă." A spus în timp ce își freca mână de coapsa mea.
Am tresărit când a strâns.
Evenimentele de aseară deja m-au făcut și mai vulnerabilă.

"S-Stop..." el doar a mârâit în răspuns.
Am auzit un ciocănit ușor la ușă.
M-am uitat dar am gemut când Roman mi-a supt locul unde îmi provoacă plăcere.
"E cineva l-la ușă Roman." A oftat și s-a uitat în sus.

"Domnule?"
"CE?" a țipat.
"Mama dumneavoastră este aici să vă vadă pe dumneavoastră și pe
Domnișoară Ava."
L-am auzit pe Roman mârâind.

"Nu m-am făcut destul de clar?! Nu îi spune numele!" A scuipat.
Bărbatul și-a cerut scuze.

Ce e în neregulă cu el?
De ce e atât de aspru cu toată lumea?

"Roman?" Am auzit o voce tandră de la ușă.
Mama lui stătea la ușă lângă acel bărbat.
M-am ridicat imediat din îmbrățișarea lui Roman și am început să mă înroşesc.

Mama lui ar gândi că sunt o curvă.

"De ce dracu mai ești aici?! PLEACĂ!!" Roman a țipat.
M-am simțit ușurată când bărbatul a plecat.
Am crezut că s-a adresat mamei lui.
"De ce trebuie să fii atât de rău dragule?" Emma-mama lui- a întrebat.

"Ce faci aici mamă?" A întrebat calm.

Din câte am observat, am știu că are un punct moale pentru mama lui, dar niciodată nu arată asta.

"Am venit să te văd pe tine și pe Ava. De ce stai acolo dragă? Vino aici..."  a venit spre mine și ma îmbrățișat.
Am zâmbit și am îmbrățișat-o si eu la randul meu.
Ea are o afecțiune maternă, care mă face să mă topesc și să mă simt protejată.
"Acum...continuă munca în timp ce eu și Ava vom pleca să servim o cafea împreună." A spus în timp ce mă trăgea după ea.

"Stați." Roman ne-a oprit instantaneu.
De ce?
Lasă-mă să fiu liberă puțin.
"Unde plecați?" El a intrebat.
"Vom fii în curtea din spate." Emma a spus și ma tras după ea.

"Slavă Domnului...trebuie să fii extenuată uneori, fiind ținută așa." Are dreptate, dar am stat tăcută.

Am intrat în marea curte, era frumoasă, cu o mică masă rotundă între.
Ne-am așezat și Emma a pus cafea pentru noi in cești.

"Deci spune-mi,  cum merge?" Rău.
"Este bine."
"Cum este fiul meu?"
Un animal.
"Perfect."
Am zâmbit dar era unul fals.
"Oh... și te răneşte într-un mod?"
Da.
În toate modurile.
"Nu." M-am uitat în jos.