All mine

Chapter 16

"Ava" am auzit pe cineva strigându-mă.
M-am întors ca să mă scufund mai mult în căldură.
"Trezeşte-te". Vocea a spus.
Am gemut și am scuturat din cap.
"Ava trezește-te...acum!" Mi-am deschis imediat ochii la vocea aspră.
Am fost în îmbrățișarea lui Roman, mâinile lui ținându-mă strâns.

"Vreau să vii jos în 10 minute" a spus.
M-am uitat în sus la el, ma sărutat aspru înainte să iasă pe ușă.
Am oftat și am mers spre baie.
Zilele mele sunt din ce în ce mai rău.

După ce am luat o rochie simplă, lungă până la genunchi, am coborât jos.
Roman stătea pe capanea cu un bărbat.
Ochii lui i-au întâlnit pe ai mei și mi-a arătat să merg spre el.
Bărbatul arăta ca și cum avea 30 de ani, avea ochelari si purta costum.

Am icnit atunci când am fost pusă cu forța în poala lui Roman.
Mă zvârnesc, dar el m-a ciupit făcându-mă să șoptesc.
"Spune-ne ce s-a întâmplat, ieri"am înghețat.

Nu-mi pot imagina memoria aia oribilă.
Lacrimi s-au format in ochii mei si mi-am plecat capul.
"Este bine Ava,sunt aici, nu voi lăsa pe nimeni să te atingă " Roman și-a frecat mâinile sus și jos pe spatele meu.
"Eu-eu... am fugit" am simțit imediat prinderea lui Roman, strângându-se în jurul taliei si a picioarului meu.

Am încercat să nu oftez la aceasta forță.
"A-Am găsit o casă, și am bătut la uşă...persoana care a deschis a fost Dean..."
"Care Dean?!" Am tresărit când Roman ma întrebat.
"E-el a fost colegul neu... ma lăsat să mă odihnesc...dar după ceva timp...trei bărbați au intrat și-și au încercat...ei..." am început să plâng.

Mâna lui Roman mi-a dus capul in gâtul lui.
"Voi trece de asta..." bărbatul a spus și s-a ridicat.
Nu am realizat că suntem singuri.
"Sunt furios pe tine Ava" mi-am mărit ochii.

Mi-a îndepărtat fața și mi-a prins maxilarul în mână.
"Ce te-a făcut să crezi că poți fugii de mine? Cum te pot face să realizezi că eu sunt singurul bărbat care te poate atinge?" Am oftat atunci când mi-a mușcat urechea.

"Trebuie să te fac să te supui acum, nu-i așa?"
Acum tremur, frica mea pentru el mărindu-se.
Mintea mea a început să formeze întrebări despre ce mi-ar putea face.

S-a ridicat în timp ce m-am împiedicat înapoi, dar mâinile lui m-au prins de talie.
"Stai liniștită. Fă cum spun Ava. Nu voi mai tolera asta din nou."

Ma tras undeva, mâinile lui strânse în jurul mâinilor mele.
"Nu spune niciun cuvânt."
El a deschis ușa și am coborât în jos.

Pare a fi un fel de subsol.
Am observat doi bărbați stând la capătul scărilor.
Au dat din cap și au păşit în urma mea și a lui Roman.
lumina s-a aprins și un gâfâit mi-a părăsit gura.

Frica ma coprins iar pielea mi s-a făcut de găină.
Mi-am ținut respirația.

"Vezi Ava. Asta este ceea ce se întâmplă dacă cineva te atinge." Mâna lui Roman a venit în jurul gâtului meu.
Degetele lui mi-au mângâiat pielea și m-am uitat la el plină de spaimă.

"Uite." Ma făcut să mă uit la cei patru bărbați plini de sânge...în propriul lor sânge, stând la pământ.
"Ei sunt cei care mi-au atins fata, nu-i așa? Ei bine, ei merită să moară."

Am încercat să gândesc, am încercat să spun ceva dar nimic nu îmi ieșea pe gură.
Doi bărbați sunt legați de perete, plini de sânge.
Dean şi încă unul, erau întinși pe jos cu lanțuri pe corpul lor.
Acele lanțuri aveau margini ascuțite.

Îmi era cea mai mare frică de Roman...
Acum, îmi este frică de mine însumi, dacă fac ceva greșit, aş putea fi în locul lor.
"Acum vezi Ava. Cât te iubesc, acești nenorociți au primit ceea ce au meritat. Și acum, pot pleca."
Am fost ușor ușurată că îi va lăsa să plece.
Dar toată uşurarea mea s-a dus când el a scos o armă ţintită spre unul dintre ei.