All mine

Chapter 9

Am strâns cerşafurile în pumni și am plâns în hohote... am plâns ore întregi până ce am cedat și somnul a preluat controlul.

Când m-am trezit, eram încă în aceeași cameră, camera lui, ceasul arăta 4 seara. Îmi era foame, eram iritată, furiosă pe mine însumi. Tatăl meu a fost rănit .... sau cel mai rău ... mort. Acești bărbați nu au milă când vine vorba de ucidere. Speranțele mi-au fost năruite, viața pe care mi-o doresc... .cu un om bun și o familie fericită a dispărut .Roman a luat-o .Nu-l voi ierta niciodată pe acel om că a făcut asta .

Mă îndrept spre baie... îmi bubuia capul. Trupul meu mă durea. Lacrimile mi-au apărut în ochi amintindu-mi cum a fost împușcat tatăl meu. Cum a fost separat de mine. Mi-a fost dor de mama mea...după ce a plecat.El era singura mea familie...rudele nu contează niciodată...dar acum el a plecat...Singura speranță pe care o aveam era el încă în viață.

Ies din baie si m-am uitat la dulap .. Erau două, când l-am deschis am găsit mii de rochii. Îmi fac drum înăuntru.

Din moment ce sunt răpită, aș putea la fel de bine să-l folosesc. Am scos o jachetă și o pereche de blugi. Îmi doream să fiu îmbrăcată cât mai mult posibil. Nu l-am mai suportat.

Am terminat de uscat părul când ochii mei se fixară pe ușă .Poate ..a ținut-o deschisă .Învârt clanța ...dar nu. Era blocată. Am fost încuiată înăuntru.

Nu erau ferestre. Nici în baie .Mă apuc de păr frustrată .Trebuia să știu dacă tata era bine, trebuia să fac ceva. Am bătut la uşă de două ori...de trei ori. In sfarsit am lovit-o dar nu am primit niciun raspuns.

M-am simțit fără energie...eram frustrată mental. Torturată fizic să fiu într-o cameră de 3 zile nu a fost un lucru simplu .Fără mâncare ...Fără energie pentru a mă spăla măcar .Era doar apă ...dar într-un borcan mic. Am băut portii mici din ea ca sa nu se termine.

Am încercat de mii de ori să strig... am lovit, țipat la ușă. Dar nimeni nu mi-a răspuns. Aceasta a fost o pedeapsă. ..L-am cunoscut ...cel putin in acest stadiu. Era supărat... așa că am fost pedepsită. A fost oribil. Mi-a fost dor de tatăl meu. Niciodată nu am plâns atât de mult în viața mea după ce mama a murit

Ocazional mă trezeam la 3 dimineața cu coșmaruri... M-am rugat mamei și lui Dumnezeu pentru ajutor. Era a patra zi... dar nu m-am putut abține. Corpul meu nu răspundea. Lipsa hranei a început să se facă simțită.

Am încercat să mă ridic din pat, dar toată camera se învârte cu mine și în cele din urmă s-a înnegrit .Am căzut cu forță la pământ .Nu m-am putut mișca...și am lăsat întunericul să mă acapareze. Până la urmă m-am trezit a doua zi și am crezut că aud ceva din afară. Era ceva care s-a spart, dar poate visez că am fost închisă în cameră o săptămână întreagă, fără mâncare... fără apă suficientă.

Când m-am trezit... am simțit durere...am avut dureri de cap... de corp.Ochii mei s-au adaptat la lumină. Eram in aceeasi camera dar pe pat ascunsă în cearceafurile albe .M-am ridicat.

A intrat cineva in camera?
A fost Roman?

M-am înfiorat la acest gând. Eram atât de speriată. Pedeapsa a fost prea dură, ceea ce a avut un impact mental asupra mea. Mă sperii chiar și de întuneric. De ce sunt atât de slabă? Aș fi vrut să fiu mai puternică.

Fetelor le place să lupte pentru libertatea lor...dar eu...nu fac nimic.

M-am uitat la ușa, era închisă. După aproximativ 10 minute s-a deschis. Corpul meu tresări la sunet. Ochii mi s-au mărit de frică...îmi tremurau mâinile. Era Roman... stând acolo... cu o armă.