All mine

Chapter 14

Am respirat adânc uitându-mă la bărbat. 
"Nu te uita naibii la ea " a spus Roman
"Nici nu știi ce o să fac cu curva ta aici." Până acum Roman este furios .  Am putut vedea cum furia vibra în corpul lui. 

Bărbatul era la pământ, cu sânge din picior.  Roman nu trimite avertismente.  Tocmai la împușcat pe omul care ar putea fi o amenințare.

Mi-am pus mâna pe piept și mi-am ridicat încet privirea spre Roman.  Se uita la bărbatul plin de sânge. Pazele au venit să îl scoată pe bărbat „Duceți-l în pivniţă”, le ordonă Roman. Fără un cuvânt au făcut ce a spus el.

Luându-mă de mână, m-a târât spre uşă.  Am simțit greață când am văzut sângele
„Vreau să fie curățat biroul într-o oră”. Le-a ordonat oamenilor săi și m-a tras în mașina lui.

Mi-a fost teamă că ar putea să-mi facă ceva.  Dar curiozitatea mea a luat tot ce e mai bun din mine. 
" Ci-Cine a fost ? " am întrebat .  A fost tăcere pentru o clipă până când a vorbit.
„Cineva cu care nu vreau să te implici... acum închide ochii și dormi”

Ce ?
Este serios acum?
Îmi ordonă acum să dorm?  Am pufnit și mi-am rezemat capul pe fereastră.

După un timp... somnul m-a prins.

Am fost cărată în brațe cineva ,cred că este Roman .  Mi-am deschis ochii când m-a întins pe pat. 
"Shh... dormi iubito" dar nu am ascultat.  M-am ridicat în picioare în timp ce el și-a descheiat primii patru nasturi ai cămășii.

„Sunt în biroul meu, servitoarea îți va aduce în curând ceva de mâncare... și dacă ai nevoie de ceva nu ezita să vii la mine” a spus el.  Trăgându-mă mai aproape, mi-a sarutat buzele și a ieșit pe ușă.  Mi-am dorit să ies din asta... Nu pot să ies și să mă întâlnesc cu prietenii, să nu pot face ce vreau eu.
Dacă aș fi fost mai mică, mi-ar fi plăcut să nu merg la liceu.  Dar acum .... indiferent cât de mult mă deranjează ... vreau doar să ies .

Dacă aș avea timpul și puterea potrivită pentru asta.

După un timp, femeia de serviciu intră cu o tavă,  mi-a zâmbit și a dat jos tot de pe tabă
„Domnişoară...” mi-a făcut semn să mănânc.
„Te rog să-mi spui Ava”, am spus. 
" Bineînțeles .. și dacă ai nevoie de ceva , apasă butonul de lângă patul tău .. voi fi acolo " Mă uit în spate și văd o tabletă mică lângă masă .

Așa s-a îndepărtat lenjeria de pat ieri?
Ce este acest om?
Doar spitalele au chestia asta.  Ei bine, ghici că nu acum.

După ce mănânc, duc tava jos.  Am văzut servitoarea venind în casa de pe o ușă .  Am putut vedea clar că era o ușă din spate.  Speranțele mi s-au aprins.  Dacă aș putea trece prin asta... poate... doar poate aș putea fugi?

Mă uit la servitoare ..făcea niște treburi. Am mers repede în cameră. Purtam blugi și un top, luând cu mine o eșarfă, pur și simplu o înfășuram în jurul gâtului.  M-am asigurat că Roman nu era jos.

Aceasta este șansa mea.  Nu pot să mă gândesc și nici nu pot aștepta să vină un alt moment potrivit.  Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ușa din spate.

Făcându-mi drum în bucătărie, servitoarea nu era de văzut.  Verific dacă sunt bărbați la ușă și la naiba. Erau paznici la ușa din spate.

M-am uitat în jur și ochii mi-au aterizat pe un gard.  Erau coșuri de gunoi și un zid mare.  Dacă aș putea merge în acea zonă fără să fiu observată voi fi  liberă.

Am făcut pași mari și m-am grăbit ascunzându-mă în spatele unuia dintre acele pubele.  Gardienii erau ocupați să vorbească.  Privind în sus, încerc să ajung la perete, dar nu reușesc.

Rahat...

După ce m-am gândit câteva minute, am văzut în sfârșit și m-am urcat pe coșul de gunoi și pe perete.  Gaura de pe partea opusă a fost adâncă, dar a trebuit să ies.  Indiferent de situatie .  Privind în jur, mă asigur că nimeni nu mă urmărește.  Închizând ochii, sar.

" Owwwww .... rahat " am înjurat .  Mă durea spatele ca naiba.  Picioarele mele păreau că ar fi fost lovite de un camion.  M-am ridicat și am fugit. Am alergat cât de repede am putut .

Eram mândră de mine.
Îl voiam pe tatăl meu... m-am uitat în jur... drumul ducea la niște case.  Mergând spre el, am lăsat o privire.  Nu m-am uitat înapoi.  Am continuat să merg.

Stiu ca nu ma va lasa singură. Imediat ce ajung acasa, eu și tata plecăm.  După o oră de mers, am ajuns în sfârșit la casă.  Bătând la uşă, am rămas acolo nerăbdătoare.

Ușa s-a deschis, am gâfâit .
" D-Dean ? " am întrebat .  Se uită la mine cu ochii mari
"T-Tu? Ava..? Am dreptate ? " Am dat din cap .  Privesc spre drum.

„Pot să intru, te rog”, am întrebat nervoasă.
" Da .. umm sigur .. de ce nu " , a deschis uşa larg .

Dean a fost unul dintre colegii mei de clasă când m-am mutat la Western High.  A fost al doilea schimb.  Nu am vorbit atât de mult, dar am fost prieteni buni.

„Ce cauți aici în țara asta...?” întreb eu.
„O, asta este casa bunicii mele, doar stau în vacanță și alte lucruri”, a răspuns el.
„Și ce te aduce aici?” a întrebat el.  "Umm... Eu-Eu... m-am mutat aici..."

„Oh, într-adevăr”am dat din cap.
„Unii bărbați .. mă urmăreau... eu nu puteam”
„Hei, hei. E în regulă” a spus el „Poți te rog să mă lași acasă... îți dau adresa...” am întrebat  .  S-a uitat la usa si apoi din nou la mine.
" Sigur...dar...ce zici să stai aici peste noapte...mergem mâine , e un drum lung până la autostradă .. " .  Am dat din cap .

Nu ar trebui să am încredere în el... dar el este singura mea speranță.

M-a ghidat într-o cameră și mi-a dat niște pături și am zâmbit.
" Mulţumesc mult Dean... " a zâmbit el .  Și-a înclinat capul și se uită la mine
Ce? 
"Deci...ești singură...singură acum ? Ai sunat la tatăl tău să-i spui unde ești ? "
M-am uitat în jos și am clătinat din cap .

" Nu am telefonul meu mobil. Dar .. pot te rog să sun de pe al tău ? Ai unul ? " Se uită la mine .
"Umm... de fapt, nu este niciun semnal bun aici. Ce-ar fi să-l suni mâine?"

Am dat din cap.
Cel puţin, există cineva care să mă ajute.
„Bine, odihneşte-te. Pa”, a ieşit şi a închis uşa.  Am oftat și m-am uitat pe fereastră.  Era seara acum .. nu stiu ce s-ar intampla daca mă va gasi .

Mi s-au închis ochii și m-am întins pe pat.

Curând am auzit ușa de jos deschizându-se.
" Hei omule "
"Care e treaba ?"
" Shhh... Poți tace? " Am auzit zgomote de jos.

Mă încruntă. Avea pe cineva să locuiască aici?  Au fost mai multe voci.  Brusc este liniște.  Nu era singurul de jos.  Erau mai mulți oameni.

Mi-am deschis încet ușa și am încercat să aud ce spuneau. "Când omule ? "
" Peste ceva timp . "
" Doamne.. vreau să iau o bucată din fundul ăla "
" Oh .. crede-mă ... ea este foarte sexy"

Mi s-a oprit respirația.  Despre cine vorbeau?
„Ea doar ce a  adormit... dacă mai faceți un zgomot al naibii și ea se trezește... nimeni nu o să primească fundul acela al ei"
Nu... Nu, nu, nu, nu... Am venit în casa greșită.

A fost o idee proastă.  Sunt terminată....

Am auzit pași venind spre camera mea.  M-am îndreptat spre fereastră, dar avea gratii.  Doamne... Ajutor.  Ușa s-a deschis trântit și au rămas acolo 3 bărbați.  Cu Dean la mijloc.

„Oh, ești trează?” a început el.  „Ei bine... atunci trebuie doar să ne descurcăm cu țipetele, nu?” Unul dintre ei a vorbit.  Și au râs.

Mă uit la ei cu groază, ochii mei căutau o scăpare.  Am alergat spre baie, dar o mână mi-a trecut în jurul taliei și m-a împins pe podea.  Dean a ajuns deasupra mea în timp ce eu tremuram de frică.

"Nu... te-te rog... lasă-mă să plec..."

„Să facem asta, nu?”