Cum să rămâi singură

Pixul Niagara

     " Eram la mare si mancam gogosi cu ciocolata in timp ce mergeam pe nisip." M-ai dat pe spate, gata, nu mai pot. Îmi place nisipul atât de tare. " Era si baiatu de care imi placea si inca doi si prietena mea" Aşa se face, femelă. Exact aşa. " si eram fericita saream si mancam. Aveam o geanta pe umar si cum tineam gogosile cand a alunecat geanta nu stiu cum am alunecat pe spate si am cazut direct cu gogosile cu ciocolata pe mine." Nisipul, ai uitat nisipul. Fain, ce să spun. Acum eşti dulce ca o gogoaşă.

     Şi ne întoarcem la şcoală, că acolo e stupul cunoaşterii şi al disperării, şi locul în care toate pixurile ţi se consumă ( doar dacă nu ai stilou, caz în care la naiba cu rezervele). Şi na, ca orice om normal vrei să scapi naibii de acolo să te duci acasă şi să te gândeşti cum urăşti pe toată lumea şi cum vrei ca toţi să fie loviţi de o ciocanul lui Thor care cade din cer. După care bagi somn vreo trei ore şi în loc să te trezeşti cu poftă de ucidere în masă ( în masa de călcat, ce fieru' meu), îţi dai seama ce nuanţă frumoasă de portocaliu are spătarul de la scaunul din bucătărie. Şi uite aşa, s-a dus toată revolta împotriva societăţii şi te duci la mami să îi spui că o iubeşti şi pe ea şi pe pisica vecinei. Şi nu că e cine ştie ce pisică, că doar tot malefică şi membră a APP ( Asociaţia Pisicilor Pedofile) este, ca toate pisicile de la colţul ABC-ului din staţie. Şi în momentul ăla realizezi că îţi plac şi celelalte pisici. Şi că nu o să mai iei autobuzul( să îl duci la fer vechi bo$$).

      Şi ajungem şi la lecţia de neatracţie:

                                                             Pixul Niagara

    Deci eu nu ştiu dacă v-aţi dat seama, da' am tendinţa să deviez de la subiect, probabil. Am zis probabil. Şi problema e că încep să vorbesc despre aglet, şi ajung la Războiul Crimeii din 1853, în care au murit 35.000 de turci şi nu, nu ştiu câte tunuri erau, de ce mă întreabă toată lumea asta ( de ce, mama, de ce?). Al naibii cu Imperiul Rus. Şi uite aşa habar nu mai am de unde am început sau ce ziceam sau unde voiam să ajung, sau cât e premiul la 6 din 49 la loto, şi nu ştiu unde am rămas şi ... stai, ce?

     Ideea e că şcoala te distruge pe dinăuntru. Că te doare inima şi sufletul ( Ruby-Tu) când vezi că ăla de lângă tine zice componentele sistemului digestiv după ce tu le-ai spus mai încet, iar el primeşte toate creditele, că a zis mai tare. Ce? Da' tot pixurile sunt mai naşpa.

     Deci momentele alea în care de crezi jmeker bo$$, că tu te legeni pe scaun şi fraierii ăia stau pe Terra ca nişte rataţi, când toată lumea ştie că fraierii rataţi sunt cei mai nasoli idioţi. Şi cum regula de aur este să ai gumă de mestecat ( cu aromă de pepene de preferat) cu tine la şcoală, mai ales în ora de franceză, dacă te mai şi legeni pe scaun, eşti mişto. Şi dacă mai ai şi un pix nou, eşti şi mai mişto. Şi dacă mai ai şi un liniar albastru eşti un ciudat. Şi până la urmă cine sunt eu să schimb regulile, nu? Ne-am împotrivit noi când am aflat de gravitaţie? Nu. Asta poate şi pentru că am observat de câte ori dăm cu faţa de asfalt când ne aruncăm de pe bancă, să zburăm. Deci m-am adaptat. Şi un coleg de-al meu de pe a VII-a s-a mutat lângă mine, că l-a mutat profa' în locul colegei mele ca să nu mai vorbească. Nu, nu vorbea cu colega mea. Nu. Separat. Vorbeau separat. Şi Doamne ajută că acum că sunt la liceu de ceva timp nu mai sunt în clasă cu el. Stai, încă sunt ( şmekeră-ăă).

     Ideea e că aveam un pix fain rău. Da' fain rău de tot. Nu mai zic că era cu gel şi cu un A d'ăla fain albastru, că după mă invidiaţi. Nu că ar fi ceva rău, adică ...

     * 404 ERROR: Replica not found*

     Şi stăteam pe spate şi mestecam şi stăteam pe spate. " Probabil nu ar trebui să mai mestec pixul mult, că poate s-ar întâmpla ceva naşpa ... Da' dacă tot ..." Ce să zic, fain să mesteci pixul, că doar guma nu mai e aşa de la modă. Toată lumea o foloseşte. La un moment dat m-am gândit: " Da' de ce sunt plină de pastă, nu înţeleg." " De ce simt un gust naşpa, nu înţeleg" " Da' de ce ivoire înseamnă fildeş, nu înţeleg." Până la urmă am înţeles. Cică aşa s-a decis să i se spună la fildeş acum ceva timp. Cred că de la asta pasta a început să îşi facă de cap ca o destrăbălată, că am avut un şoc sau ceva când am auzit ivoire. Sună a firmă de capsatoare sau ceva.

     Deci eram toată numa' un gel în timp ce mă legănam pe scaun ca o şmecheră şi mă înecam cu pastă ca o şmecheră. Ăla era lângă mine şi se uita, da' nici nu zicea nimic, şti? Ce naiba e cu tine, mascul? Sau aveam eu faţă de om ( mişto) reflexie, numa' bună să te vezi cât eşti de cretin? ( Hopa, mi-a scăpat). Nu cred că mai trebuie să spun că am fugit direct la baie fără să întreb sau ceva, în timp ce eram toată un gel şi o şmecherime în scădere. Câtă pastă poate să aibă un pix? Ce naiba, toată Niagara s-a adunat într-o bucată de plastic de calitate, ca să îmi pună mie săpunul lichid la încercare?

     Concluzia? Masculul mi-a spus că are şi un pix A cu gel roşu. În caz că mi-e sete la ora de sport. Concluzia concluziei? Dacă chiar ţi-e sete, mai bine bei apă. Ştiu, e naşpa, dar măcar e incoloră în caz de ceva ... Pix cu apă. Voi revoluţiona lumea.

     * H2penO- Pixul generaţiilor şmechere"

     Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.