Ura struguri

801 57 13
                                    

     " anu trecut la munte am mers cu o prietena de.a mamei si fisu care era cu 2 ani mai mare. Am ras,am vorbit,etc." Dar haide, de ce te-ai oprit? Vrem detalii! " Eram cazati la etaju 3. Amandoi singuri in lift si cum s-au inchis usile.... ho pe mine." Ho mă calule, ce faci? O iei pe fată aşa, pe nepregătite? Aduceţi biciul ... "(ca in filmele alea s.f-romantice... doar ca fara romantism) si eu ca un copil cu instincte de ninja orb din nastere ce sunt l.am impins," hai că e bine până acum, continuă. ------ hai, continuă! "i.am tras una la "omleta neprajita" si m.am sincronizat cu liftul pentru ca fix atunci s.au deschis usile" Şi soneria, castori şi castore ( da, castore), nu este singura care salvează ore, sau, în momentul de faţă, masculi."P.S. eu si liftul am inceput o relatie la distanta" Îmi pare rău să te anunţ că nu va merge. Eu şi prăjitorul de pâine=timp pierdut.

     Bun. Deci vreau să încep prin a spune că în timp ce scriu ascult o lista de melodii din telefon, deci dacă îmi schimb atitudinea ( auzi, cică atitudinea), citiți în continuare. Sau dacă tu, da, tu, te oprești din citit, vezi că am un mesaj pentru tine pe undeva prin capitol.

     Deci trebuie să spun că majoritatea verilor le-am petrecut la țară. Și na, trebuia să mă pună bună-mea la treabă, nu? Că doar de ce aș sta eu degeaba, în loc să culeg struguri de mi se acrește. Te-ai prins? Get high with me, fly with me, ain't no dividing us.
     Și cum eram eu la viță, erau și alții la viță. Părea să le placă să stea ore în șir susţinându-se reciproc ( la propriu) în timp ce alegeau boabele de struguri pentru realizarea cunoscutului și respectatului vin roșu ( cunoscut şi ca cel mai bun stimul pentru mesajele dedicate ex-ului). Na, că m-am făcut şi eu jmekeră şi scriu ex.( 4, pag 21). Deci deoarece şi pentru că nu înţeleg ce are toată lumea mai cu vampirii, că la naiba zici că au un piedestal în Piaţa Poporului din Shanghai, doamnelor şi castorilor, nu există.( domni). Ce, credeaţi că spun de vampiri? Vampirii există! Salută-i, vampiraşul meu de casă.

     -

      Stăteam, ascultam glume proaste, mi-era foame, spuneam glume proaste, mi-era foame. Aşa că ce am zis? Că îmi e foame. Adică mie mi-am spus. Adică nu celorlaţi, Adică o ştiam, da' nu vream să o accept. Aveam la momentul ăla o luptă a rezistenţei cu mine, da' până la urmă am căzut pradă personalităţii cu pelerină ( Superman, I'm here!) I can be your hero, baby. Şi prin foame nu vreau să spun gen " haha, uite o ţelină, hai să o gust". Nu. Nu. Deci foame d'aia cu tunete şi crize şi dat pumni la ăi' mai slabi ( scuze Bobiţă, chiar nu te-am văzut. Odihneşte-te în pace). Şi mă, nu mai puteam, că îmi venea să leşin naibii acolo când vedeam oile alea care treceau pe cărare. I'm an Albatraoz.

      Şi ajungem şi la lecţia de neatracţie:

                                                              Strugurii

     " Vai, eu mănânc doar două boabe de struguri albi pe zi şi sunt frumoasă şi slabă!" Du-te naibii.

     În unele momente chiar îmi pare rău că vorbesc jignitor la adresa unora. Poate unii se regăsesc şi interpretează greşit, dar vreau ca ei să ştie că eu sunt mereu aici dacă au nevoie de un sprijin. But when you call me baby, I know I'm not the only one.

     WTF, nu. Da' acum ar fi foarte fain să vă povestesc despre familiada mea( Cosmin Seleşi caută familii isteţe) LoVe U Seleşi, ştrumfule! Deci vară-mea, copilu' mătuşii mele de pe partea tatălui fratelui mamei mele, adică fratele bun al ei, care mai are doi copii, cărora bunica mea ( şi bunica lor) le face mai mult gem decât mie, suntem toţi o familie frumoasă. La figurat, desigur. ( Ne urâm reciproc). Şi cum fata asta de care v-am povestit stă la ţară la bunică-mea, are prieteni. Nu că eu nu aş avea, nu. Adică da, am ... să trecem peste. Şi prietenii ăia erau drăguţi. Foarte drăguţi. Nu toţi, da' erau. Şi Ionel se uita la mine, şi eu mă uitam la Ionel, şi amândouă ne uitam la Ionel. Stai, ce? Partea mai nasoală era că eram la cules de struguri, că soarele ăl' blestemat ştie să vină numa' ziua şi să îmi strice mie toate ploile. Am vorbit cu el. Am vorbit cu Ionel, chiar am spus o glumă mai neinspirată decât noul videoclip al Siei. Totuşi l-am păcălit la faza aia, că a râs. Sau a fost din politeţe? Nu ştiu măi, nu ştiu! Gata, nu ne agităm, că suntem fără acid. Ne permitem. Tu ai citit până acum, deci nu te-ai oprit. Îmi placi.

     În fine, ideea e că Ionel era fain. Şi fainoşăgeala lu' Ionel nu se oprea, că s-a născut cu ea. Clipeşte din ochi pentru mine, hai! Da' şi eu m-am născut cu foame, de mi se rupea de via lor. Na, am zis-o! Şi ce mi-am spus eu, mie?

     "- Hei măi, hei!

     - Hei ...

   - Deci uite. Avem o viţă de vie acolo, o vezi? Şi viţa de vie face struguri. Îi vezi? Deci du-te şi mănâncă.

     - Mă urăsc."

     Deci asta a fost. Noapte bună. Am păpat. Da' am păpat, de mi s-a făcut mai rău decât mi-era înainte. La naiba, strugurii diavolului! Blesteme şi iar blesteme asupra voastră. Se uitau la mine cu superioritate, afurisiţii. Can we go thrift shopping? What, what, what, what se întâmplă? Adică ce, crezi că dacă tu creşti în viţa de vie şi eu cresc cu Viţa de Vie, eşti mai jmeker? Auzi la el ... Ba mai mâncasem şi din coşul ăla al meu în care trebuia să îi culeg, să nu mai spun că eram pătată pe tricou. Nesimţiţii şi-au aruncat imitaţia aia proastă de sevă pe tricoul meu cu lalele! Gata cu lalelele. Da' sigur nu a observat nimeni. Decât Ionel, care îmi aminteşte şi azi că sunt un monstru al strugurilor, că nu las în viaţă nici un strugure până nu termin cu el. Sau poate că au văzut mai mulţi. Probabil toţi. De fapt toți. Şti cum e să îşi bată lumea joc de tine toată vara că practic le-ai mâncat vinul? Nu răspunde.

     Concluzia? Masculul nu a mai râs CU mine, a râs DE mine. La naiba, Ionelee! Vino aci mamăă! Concluzia concluziei? Nu mânca ceva care pătează. Nu mult. Doar dacă este vorba de McDonald's. Atunci se înţelege.

     Deci vă aştept păţaniile pe privat. Sunt mândră de eşecurile voastre.

     Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.

    

Cum să rămâi singurăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum