Cum să rămâi singură

Pijamale

          Bun. Deci uită-te pe rândul ăsta pe care scriu şi gândeşte-te cât de drăguţă şi simpatică sunt. Ok? Gata? E bine. Acum fixează-ţi asta în cap cu Picătura.

          Ştiţi momentul ăla în care eşti super extaziată după o întâlnire, eşti sigură că a mers bine, că o să vă întâlniţi în continuare şi că o să creşteţi o raţă gri împreună toată viaţa? Nici eu. Vreau să spun că în toată viaţa mea asta mare şi frumoasă de până acum nu a trecut o întâlnire fără să mă împiedic, fără ca o cioară să mă "salute" în stiul ei unic, sau fără să spun o tâmpenie mai mare decât Vila Dante a lui Băsescu. Adică serios, aţi văzut-o? Oglinda lui de la WC e mai mare decât tot apartamentul meu! În fine .. terminăm cu frustrările şi scriem mai departe. Ştiţi cum este ca " bună seara " ciorii să se scurgă încet, pe căciula ta (da, căciulă), ca Nilul, în timp ce tu porţi o conversaţie foarte interesantă despre WC-urile penitenciarului Rahova? E fain, pe bune.

           În altă ordine de idei, dacă tot am creat o frază foarte simpatică cu o căciulă, să trecem la iarnă, că e mare şi călduroasă. Acum ceva timp nu era călduroasă. Acum câţiva ani, mă refer.  (genius) Păsările nu cântau că nu erau, crengile nu le vedeam că era zăpadă, şi nici piatra de care m-am împiedicat şi nu ştiu cine naiba a pus-o fix în drumul meu. Şi cum mergeam eu tare drăguţă, cu căciula trasă pe cap, şi cu ochii pe afară (că doar ei se mai vedeau), mi s-a făcut poftă de pâine (WTF) şi m-am gândit că o pâine Boromir ar fi tare bună. Una crocantă, nu mă înţelegeţi greşit. Şi uite aşa, m-am dus la Lidl ('cause is Lidl- Where quality costs less), direct la PÂINE. Zic PÂINE pentru că e PLINĂ de carbohidraţi, v-aţi prins? <=(glumă) Şi pe cine văd acolo? Pe noul meu coleg venit din Braşov, şi să fiu al naibii ce bine arăta. Doar că el era la raionul de unde încep energizantele, iar eu eram .. la pâine. Ce? Atâţia carbohidraţi? Nu, domnişoară, nu, că devii mai mare decât eşti şi la domnişorul mascul nu-i place. Şi în fine, am lăsat din mână pâinea pe care o ţineam atât de strâns, că la naiba! O vream! Dar acolo era o fiinţă reală cu ochi verzi, deci ..

          Şi se pare că m-am ţinut atât de mult de vorbă cu el -- spun m-am ţinut, că la propriu m-am SPRIJINIT de raion, că mi-a intrat o piatră în papuc --, atât de mult, încât nu a mai rezistat farmecului meu provenit de la mama natură ( te iubesc, mamă ) şi mi-a propus să ne uităm într-o zi la un film. (nu,nu, nu e ceea ce credeţi) şi pentru că mama nu m-ar fi lăsat să merg la el (evidentamente), i-am spus să vină la mine mâine, pe la 18, dacă ţin bine minte.

          Şi uite că am ajuns încă la o lecţie de neatracţie:

                                                             Pijamalele

          " Ooo pijamalee, drăguuţ" ..  " Uraa, pufoase, arăţi ca un nor!" Nu. Pijamalele sunt doar nişte ninja cu armă d'aia shuriken, care apar pe neaşteptate, să îţi scoată plămânii şi ficatul, să le folosească drept mop. Sunt nişte distrugătoare ale societăţii, distrugătoare de întâlniri cu specimene cu ochi verzi.

          Şi în fine, cum spuneam, am fixat ora, am ales filmul strategic, care să îmbine acţiune cu romantism, şi să nu mai spun de hainele pe care mi le-am ales, care erau, apropo, ultra zdobitoare, baby! Da' ce mi-am zis eu?

          "- Auzi,eu?

          - Da, eu?

          - Cum ar fi dacă ne-am îmbrăca cu 30 de minute înainte să vină?

          - Ai dreptate, vietate frumoasă şi magică ce eşti! "

          Dar, cum nimic nu îmi merge niciodată, am adormit în pijamale, uitându-mă pe Cartoon Network la Ed, Edd n Eddy. Şi cum eu am capul la urşi panda când mă trezesc, când am deschis uşa l-am văzut pe braşovean, şi el pe mine, din păcate. Nu ştiu ce avea în cap pe lângă fes(da mă, fes) în momentul în care m-a văzut îmbrăcată în pijamale uriaşe cu buburuze, dar faţa lui sigur nu arăta a " mă trec într-o relaţie pe Facebook ". În plus nu ştiu ce părere avea despre " Ce prost eşti Ed, găina se ia din partea cealaltă, dobitocule", care se auzea pe fundal.

          Concluzia? Mă voi mărita cu Ed. Concluzia concluziei? Nu purta niciodată pijamale, nici măcar cu o oră înainte de vreo întâlnire cu orice mascul existent. Şti ceva? Mai bine nu mai purta niciodată creaturile astea ucigaşe de viaţă socială. Nici măcar dacă peruşul tău vorbitor stă cu capul în jos şi îţi cântă Tornero.

          Şi totuşi cine sunt eu să te judec? Poate vrei să fii ca mine, şi până la urmă vrei să formăm o trupă " Cârnaţii cu botoşei ", pentru că atunci vei fi singură ca un cârnat. Atunci poţi purta pijamale.

          Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.