Hartă-peşte

851 66 26
                                    

     Bun. Deci în sfârșit am și eu bilet la " ziua Izabellei <3" Începeam să mă simt dată la o parte. Părinții sunt răutăcioși.

     Nu vă place locu' ăsta fain și plin de speranțe în care vă duceți veacul? " Ba daa! Școala e mișto și o deschizătoare de drumuri!!" Nu. Stop. Prea multă fericire. Probabil o deschizătoare de poteci, că ici, în țara asta, e groapă. Pe zona verde. Și străzi. Și țara în sine. Da' ideea e că nu mă refeream la școală, Dildău, mă refeream la România ( nu am vorbit serios domn' președinte). Deci nu ai nimerit nimic. Catastrofabil.

     Da' mai rău ca țara e forma țării. Ce mama naibii ți-a trebuit formă de pește? ( nu, nu mai vorbesc despre asta) Nu puteai să fii și tu o cizmă ca toate Italiile? Românie, ar trebui să fii mai cu picioarele pe pământ. Te-ai prins? <=(glumă). Dar na, nu ar trebui să povestesc? Nu. O să trec direct la concluzie.

     Concluzia? Glumeam. Am inimă. Și tastatură.

     Deci eram la un mega party organizat de Radio Zu. Baloane, boxe uriașe, Avicii în costume de bivoli luptându-se cu pitici de grădină pe muzica lu' Jean de la Craiova. Mai valoros ca la "ziua Izabellei <3".Dans. Vin. Mint. Scuze. De fapt eram cu ai mei la prietenii lor de familie foarte buni pe care eu nu i-am văzut de când m-am născut dezbrăcată. Trist. Da' era ziua lu' femeia aia și na, ști cum e ... Nu poți lipsi de la ziua celei mai bune prietene crezută moartă că n-ai mai auzit de ea de la al Doilea Război Mondial.

     Da' cel mai nasol lucru e că ăștia doi crai aveau un fiu frate cu Zeus. ( nu mă, nu Poseidon). Nu putea să fie soră cu el? Nu ne-ar strica o Demetra. Haha, glumă de zei. Și evident că era tare mare și nașpa fericire, ca la 45 de ani. Învârtita din Ardeal, hopa țopa pe dulap cu breakdance improvizat cu pisica lu' doamna.

     Și am ajuns la lecția de neatracție:

                                                                            Hărți

      Nu, profa' de geogra' nu citește harta asta. Nu te uita așa, poți folosi GPS.

     Cum spuneam înainte să apară harta diavolului, flăcăul acela fermecător stătea și se uita. La telefon. Eu stăteam și mă uitam. La perete, că aveam Motorola cu clapetă. Și mă simțeam pe mod ura în comparație cu ce urma.

     Frumoșii și magicii ăștia de părinți și ăi' oameni au zis că " e prea linește boss, noi este prea jmekeri pentru asta" și a început o horă fainoșagă. Îmi dădeam suflul și sufletu' acolo și al naibii joc că mă simțeam de zici că un pinguin a aruncat o găleata cu foc peste mine. Bulversata, înţelegi? Și cum m-am înfierbântat toată de pasiune ( pentru jocul patriei noastre, normal) m-am oprit, că-s și eu om. Și unde m-am oprit? Sub o hartă-pește mare cât Mama Rusie de te ia naiba numa' când te uiți la zonele alea muntoase. Nu mă sperii, bucată de hârtie fără integritate ce ești.

     În momentul în care m-am rezemat de perete, uite că probabil pentru că o fată mare și rea de 48 de kg s-a pus pe el, domnu' perete s-a supărat și a lăsat harta să cadă. Direct în capu' meu. Păi mă gândesc că dacă un cui m-ar înțepa în fiecare zi m-aș enerva și eu. Da' totuși ce șurubu' meu ai cu mine?

     Oricum, ei se uitau la mine, eu la ei, da' nu prea îi vedeam că harta diavolului mă acoperea toată. În timp ce eram pe jos. Parchetul nu era de calitate.

      Concluzia? Masculul a râs. De hartă, evident. Concluzia concluziei? Stai departe de hărți. Nu mă interesează că ești Vestul Sălbatic, nu o să ai șanse la copil.

     Și acum vreau să vă zic că am observat din ce mi-ați spus și prin comentarii, și în privat că și voi aveți întâmplări faine cu masculii. Mă gândesc să facem ceva mișto și să vă includ și pe voi. Deci puteți să îmi scrieți pe privat ( ca să nu știe nimeni cine a pățit-o) un moment penibil în faţa unui mascul penibil ( sau nu) și evident că nu o să zic numele, că-s om de treaba. Și na, o să apăreți în capitolele următoare. O pățanie pe capitol. Adorați-mă. Glumesc. Da' puteți să o faceți.

       Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.

Cum să rămâi singurăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum