Cum să rămâi singură

Peşte

          Bun. Deci vreau să încep prin a vă mulţumi că îmi citiţi cartea, că cine credea că o să ajung la 1,4K cu eşecurile mele?( Masculii ăştia) ... Oricum, sunteţi al naibii de mişto, măi copii!

          Hai să vedem, care a mâncat peşte în noaptea de Revelion? Că cică dacă mănânci peşte vei trece prin probleme ca peştele prin apă .. în fine. Oricum îl urăsc. Peştele. Că nu am avut tangenţe prea faine cu el. E doar un smiorcăit, nu vă lăsaţi păcăliţi că nu plânge niciodată. E malefic şi nici măcar nu are picioare. E o imitaţie eşuată a unei balene. Ei bine, nu mă impresionezi animal vertebrat, craniat, ce eşti, deci nu are rost să te uiţi aşa la mine.

          Deci nu-mi plac peştii. Că sunt nasoli. Că oasele alea mici sunt un pericol pentru societate. Şi pentru legăturile cu orice mascul decent. Nu, nu sunt nebună, că asta chiar e adevărat. Adică pur şi simplu nu faci nimic, doar te uiţi la el şi te imaginezi cum îi smulgi carnea şi o devorezi şi el se răzbună pe tine. Îţi aruncă un os d'ăla blestemat direct în gât. Frumos domn' Peşte, foarte frumos ce faci.

          Bun. Eram cu o fată gen prietena mea şi cu un mascul al naibii de simpatic. Uneori cred că sunt un magnet uriaş, genul ăla din desene albastru-roşu în capete, de toate ghinioanele devin ale mele că se lipesc de mine. Cu Picătura (ce lipeste nimic, nimic, nu dezlipeste). Şi na, stăteam la masă ca tăt omu' şi râdeam graţie unei glume foarte faine despre Bulă zisă de mine, de care eram foarte mândră. La momentul ăla. După am aflat care era poanta de fapt. (da, poantă). Eram la masa ei, adică la bună-sa acasă, a lu' ma' best friend, şi era jmekerie=>conform vocabularului cocalarilor folosit în mediul virtual, acest cuvând se prezintă ca însemnând ceva foarte frumos, minunat sau de calitate superioară. Se recomandă a nu se face abuz de acest cuvânt şi a nu se folosi pe obiecte precum coala ministerială A4, A3 sau alte tipuri. Dăunează grav sănătăţii, nu există tratament recomandat.

          Şi totul era frumos, elegant, cât de cât, până ce intră fata asta cu un peşte. Mare. Al naibii macrou, nu puteai să nu ai oase?

          Şi am ajus la lecţia de neatracţie:

                                                                   Peşte

          " Vai dar peştele este o creatură inocentă şi pură, ce ai cu el, fato?" Ei bine depune icre, deci nu este chiar aşa de pur. ( Pur- detergent de vase manual- mai fain ca Fairy)

          Şi cum spuneam, vine lordul şi se pune cu nesimţire în faţa mea. Ce? Da' ce aştepţi? Vrei să mă rog de tine, sau pot să te mânc direct? Deci faţa lui mă scotea din sărite. Chiar dacă nu avea cap. Da' îmi imaginam. În fine, în momentul ăla nu aveam nimic cu el, da' ce a urmat este cea mai mare nesimţire şi obrăznicie din partea unui reprezentant al regnului Animalia pe care am văzut-o până acum. Deci nu aveam nimic cu el, da? Da' uite că aveam poftă de un animal care respiră oxigen dizolvat în apă şi am început să-l devorez . Ca orice om normal. Numa' că şi-a aruncat un os direct în gâtlejul meu şi să fiu al naibii dacă mai puteam respira. Prima dată nu am arătat durerea ce o aveam în inimă şi în gât. Am încercat să îl înghit, da' ce, mamă? Puteam ? Se lăsa osul diavolului? Nu! Deci am început să tuşesc puţin. Doar puţin. Elegant, cu mâna la gură, cum se face. "Nu mă impresionează atitudinea ta de şmecher, domnule peşte". Nu, da' nu mai puteam. Mi s-a înceţoşat şi privirea, şi până la urmă i-am făcut un semn lu' fata aia de lângă mine aka friend să îmi dea un pahar cu apă că muream naibii acolo. Că nu puteam vorbi.

         Da' asta nu înţelegea. Am continuat cu semnele, dar ştiţi cum sunt unii ... în fine, până la urmă i-am zis "mor". I-am zis "Dă-mi apă, că mor" . Nu se înţelegea prea bine ce ziceam, dar eu înţelegeam. De ce mama naibii nu înţelegi ? " Mor, omule, mor aici! Dă-mi afurisita aia de apă că te ucid şi pe tine". Bine că a venit bună-sa, că probabil mă sufocam. Mai mult. Ăla se uita la mine cu o privire de cerb constipat şi nu făcea nimic. Na', s-a speriat săracul.

         Concluzia? Nu mă interesează că eşti peştişor auriu, nu te mănânc. Concluzia concluziei? Nu mânca peşte că te ucide. E periculos. Dacă chiar vrei, mănâncă prin perfuzie, când nu este nici un mascul prin preajmă.

          Atenţie! Peştele dăunează grav relaţiilor, deci te rog mănâncă! ( nu, nu e contradicţie cu ce am spus până acum)

         Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.