Cum să rămâi singură

Plantă Hitler

"Fac același sport ca și crush-ul meu . Și mna , vestiarul băieților și cel al fetelor sunt una lângă alta ." Un început promiţător. Foarte promiţător. "Și numa' mergeam eu așa frumos către vestiar . Și ușa de la băieți era deschisă ... Și ghici ce ! Mda , n-ați ghicit ... Crush-ul meu era numai în chiloți și eu eram ceva gen : holy sh*t ! :o" Um...eu...ok...Doar să nu te holbezi, bine? "Și mă holbam la el până când și-a întors privirea aia de uliu către mine ..." Privire de uliu activated " În momentul ăla am început să fug . Și fugeam și râdeam și fugeam și râdeam ca o proastă :))" Ok. Deci nu am făcut asta până acum. Trebuie încercat. Pare fain să vezi un uliu în chiloţi după care să fugi.

Bun. Deci mi-am făcut un test, că îmi plac testele, că-s mai faine decât o lampă super-energică, să văd ce super-putere am:

"Ai darul premonitiei! Ce inseamna asta? Orice raspuns pe care il dai este cel corect, asa ca iti recomandam sa joci la loto, sa pariezi, orice se bazeaza pe noroc."
Premoniție, hă? Prevestesc chestiile, hă? Știam asta deja, să fim serioși. Adică chiar credeți că aș fi avut de unde să știu că în dimineața de acum două zile o să fie frig? Hă? Nu. Nu. Deci sunt mișto. De acum nimeni nu mai are voie să spună că aberez, sau " nu o să existe vreodată un furcuţit.". Păi, doamna profa', peste vreo 50 de ani când o să fii bătrână şi nu o să îţi poţi mişca degetul mijlociu de la picior, să nu vii la mine să îţi tai parizerul cu furcuţitul meu. Ok? Ok.
Si totuși super-puterile Căii Lactee ( sună a lapte degresat 0,1% grăsime, la 1L) nu te pot salva de la chestii ca încălzirea globală sau masculi ciudați cu capul într-o formă de trapez dreptunghic întors. Masculi ciudați care cred că ești ciudată doar pentru că te văd cărând o plantă în ghiveci.
Și ajungem la lecția de neatracție:
Planta Hitler

Prin această denumire nu se dorește ofensarea oricărei persoane deținătoare în mod legal al numelui cu pricina, precum nici aducerea în discuție, presă sau tribunal al acelei persoane, pe motiv că trăim în România, iar banii nu sunt suficient de satisfăcători pentru un proces.
Ar trebui să vă spun de la început că bunică-mea adoră plantele. Și nu am văzut un om să fie mai încântat de un ficus până acum. Adică orice are o tulpină și o frunză este considerat de bunică-mea ca fiind 1. Ori o plantă pe care o adoră, ori 2. Vecina Lenuța pe care nu o suportă încă din anii '90, pentru că nu a avut bunul simț să împrumute o cană de zahăr, și pe care bunică-mea o consideră " gospodină ca un tuleu"( TULÉU, tulei, s.m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului)) Nu, nu știu.
Și cum acest membru al familiei s-a hotărât să cumpere încă o versiune mai drăguță a unui copac, și un alt membru de temut al familiei era mama, cine credeți că a cărat mini-copacul 5 străzi distanță de casă? Căderea. Și cine credeți că s-a întâlnit cu un coleg de școală, fiind în generală? Căderea. Și cine credeți că a primit bani după? Mama Căderii.
Și cum mergeam eu și mă apropiam la 3 străzi distanță de casă cu ghiveciul în mână, numa' îl văd pe Georgică cu mingea de fotbal în mână cum trece strada spre mine. Acum vine problema: unde naiba să ascund ghiveciul? Și nu știu la ce s-a gândit când m-a văzut cu o plantă de genul ăla care te face să crezi că o să tot facă flori da' de fapt nu face niciodată, și care era mai grea decât mine și probabil și mai hidratată. În fine, ideea e că fața lui sigur nu arăta a "ce șmecheră e, are o plantă" Și să fie totul și mai simpatic, să o numim pe ucigașa de mândrie, Hitler. Na, bun. Deci Hitler se uita la Georgică, Georgică se uita la Hitler și atunci mi-am dat seama că s-a zis cu Georgică. Că era brunet. Şi s-a zis şi cu mine, că eu aveam planta lu' bunică-mea în braţe. Nu era nevoie să prevestesc ( deşi pot, conform unui test de pe net şi se ştie că netul nu greşeşte) că Hitler o să se bage între mine şi masculul trapez-dreptunghic-întors. La propriu adică, chiar era între noi, că îl ţineam pe Hitler în braţe. (ce ciudat sună). Ştiam ce o să se întâmple, că doar suntem în generală şi pot să spun viitorul, deci să vedem.

Mi-a spus "Bună", i-am spus "Bună", no acum? Acum s-a oprit. Şi normal că m-a întrebat de Hitler. Mi se pare normal ca atunci când vezi un om de 48 de kg cu o plantă de zici că mai are puţin şi îl mănâncă de viu, să îl întrebi ce mama naibii e în capul lui. Da' nu a făcut-o. Mi-a spus "faină floarea." E o plantă. Nu a făcut flori încă, ignorantule. Masculul ăla se credea interesant că râdea (într-un fel caracteristic copiilor ciudați) de mine și de planta lu' bunică-mea. După au venit momentele de glume proaste care erau mascate în așa fel încât să nu mă supăr, după au venit momentele în care se presupunea că ar trebui să râd și eu, urmând momentul în care îi spun că e un cretin și să nu se mai uite la mine cât trăiește.
Ei bine, copile trapez, nu ești tocmai cea mai potrivită persoană care poate să râdă de oameni și plantele lor. Prevăd o arie (A=(B + b) x h/2) în viitorul tău. Ironic, a picat examenul la mate de pe clasa a VIII-a. Ha. Fraierul. Da' asta nu e ideea, chiar dacă este una foarte bună. Ideea e că nu a trecut mult timp până masculul perimetru a zis la toată clasa că mai aveam puțin și eram înghițită de o "floare carnivoră". Nici la română, geografie sau inteligență nu se prea pricepea.
Concluzia? De atunci am început să îi spun Cap de trapez. Eram pe clasa a 7a, nu mă judecați. Concluzia concluziei? Chiar dacă nu îți place de masculul ciudat din fața ta, nu te lăsa văzută cărând o plantă. Te-am salvat.

Oricum vreau să subliniez faptulcă nu e vina mea ce se întâmplă.

La naiba cu băieţii.