Cum să rămâi singură

Cățelandrii

" Eram pe faleza cu alte 2 fete si ne plimbam de ceva timp" Aşa, trăieşte-ţi viaţa la maxim. " cand il vad pe unu de care imi placea mie de mult timp si cred ca si lui." Şi lui îi plăcea de el? Ce narcisist. " Adica credeam ca era el.Asa ca am fugit si i.am sarit in spate." Şi uite aşa au loc fenomene precum durerile de spate, vânătăi sau moarte. " De fapt nu era el si era doar unu care semana cu el.S-a uitat ciudat la mine si a plecat" Ce om straniu. El nu ştie că aşa fac oamenii moderni cunoştinţă? Trebuie să îţi arăţi dominaţia din prima.

Bun. Deci am intrat cu o zi după ce am postat "Taci și zâmbește" pe capitol și am văzut că Wattpad-ul mi-a tăiat o mică mare parte din el. Și mi-am dat seama că unele lucruri nu prea aveau sens, că poate voi nu știați de exemplu ce naiba am eu cu Katy Perry de zic că nu se lasă așa ușor. Am adăugat câteva rânduri pe care le-a şters (mersi Wattpad), da' nu şi despre dilema care mă afectează în fiecare zi: lamele. Nu, nu alea cu care te tai de dimineaţă, după care iei o pauză la prânz şi seara retuşezi ce nu ai apucat la micul dejun. Vorbeam despre lamele animale şi ziceam că nu le înţeleg pe ele şi ura lor împotriva societăţii. Adică ok, nici eu nu suportat chestii ca dicţionarul român-albanez sau mănuşile de cauciuc, da' totuşi nu le scuip în faţă. Poate pentru că nu au faţă. Dar dacă ar avea, sigur nu le-aş scuipa. În cel mai rău caz aş respira puţin mai tare, să îmi arăt dominaţia.

Ok, acum că am restituit aproape tot ce nu era în capitolul trecut (mersi Wattpad) în capitolul ăsta (mersi Wattpad) şi nu ştiu dacă este sau nu împotriva legii, să trecem la lucruri serioase. Câini. Sau căţei, căţeluşi, cuţi, căţelandrii sau ce formă doreşte inimioara voastră. Căţelandrii îmi place. Îmi place mult. Pare aşa, gen "wtf", da' cu mai multă eleganţă. Poate încercăm un wwtf, cu w care se citeşte u aşa, mai lung, că pare mai sofisticat. Să ne adaptăm căţelandrilor. Și știți chestiile alea gen câini rotunzi cu capu' mare, Bichon Havanez sau ceva de genu'? Cică e "jucăuș", "afectuos" și "sociabil". Puțin cam prea sociabil chiar. Sunt simpatici cuții ăștia, da' nu sunt chiar o fană. Se cred drăguți doar pentru că țopăie dintr-o parte în alta în timp ce dau din urechi. În cazul ăsta și eu ar trebui să fiu numită drăguță. Se întâmplă? Nu se întâmplă. De ce? " Că tu ești fabulous." Oh, tu.

Ok, e tot ok, "da' care e problema femelă, de spui de cățelandrii?" Păi problema apare atunci când pretena ( nu am uitat i-ul) pe care o cunoști de 5 ani și care face petreceri în pijamale din două în două săptămâni te roagă să îi plimbi cățelandrul. Și așa ajungi să plimbi animalul dimineața la 8, în timp ce ea învață de la bună-sa din Vaslui cum să planteze mărar.

Și am ajuns la lecția de neatracție:

Cățelandrii

Mai bine zis iubirea dintre cățelandrii. Minunile astea pe patru picioare par să aibă o bulină așa, roșie în cap care se aprinde și cântă Dale Papi exact când nu trebuie și cu cine nu trebuie. Cu cine este animalul masculului care nu ar avea voie să folosească litera r dacă e să o luăm după ordin moral. Și până la urmă ăsta e și rolul cățelandriilor. "Care ăsta?" Hai las-o, nu știu.

Ideea e că un mascul își plimba cățelandrul. Și cățelandrul meu care nici măcar nu era al meu cred că avea o crampă sau ceva, că se vedea pe fața lui. Avea o față gen " Îmi iau lumea în cap, zbor în Bora Bora". Și cică sunt simpatici. Habar nu aveți ce ascund în partea lobului central. Lucruri rele. Și na, cum trecea masculul la 90 de cm pe lângă tomberonul din colțul ABC-ului și la fix 2/3 din distanța până la bordura din sudul blocului cu patru scări și jumătate, p'acolo treceam și eu cu Vasilică Los Estados. Și numa' văd cum lu' Vasilică Los Estados i se înroșește fața și îi lucesc ochii mai tare și nu cred că era din cauza păpădiei pe care l-am oblicat să o mănânce pe la 7 jumate dimineața. Și nu știu sigur dacă mi s-a părut toată faza asta sau e din cauza sarmalelor de post.

La naiba cu cățelandrul și copacu' lui nasol și pierzător de timp, că dacă nu era relația asta dintre ei poate nu ajungeam să îl văd pe masculul cu freza ghindă. Și cum îl țineam eu în lesă pe cuțul Vasilică, vine masculul cu un mers tip bizon combinat cu lapte UHT dizolvat în apă. Atunci o văd: cățelușa masculului, un bichon alb care dădea din fund cu coada fluturând în timp ce îl ademenea cu privirea pe Vasilică al meu. Care nu era al meu. Și Vasilică a rămas tăcut și uimit, și sunt destul de sigură că nu mi-am imaginat totul. De data asta.

Mă vede, îl văd, și cel mai rău lucru e că și câinii se văd și chiar nu vreau să știu la ce se gândeau destrăbălații ăștia. Cățelușa începe să fugă și cum masculul-ghindă nu avea lesă d'aia jmekeră (la gât haha) care se mărește-lungește-lățește sau ce face ea, a trebuit să alerge și el. Și nu știam ce se întâmplă. Și cățelandrii s-au întâlnit. Și nu știam ce se întâmplă. Și lesele se încurcau și câinii se învârteau și nu știam ce naiba se întâmplă. Până ce masculul-ghindă a venit cu ideea demnă de o ghindă să lăsăm liberi cățelandrii. Care apropo păreau cam prea prietenoși dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și uite așa am ajuns să stau pe bancă lângă ghindă fără să spun nimic. Normal că nu putea să meargă așa de bine, deci cățelandrii au venit în fața noastră. Părea o idee bună. Până au decis să se "împrietenească" în fața noastră. Așa că ce am făcut? Am încercat să îi pun lesa lu' Vasile și să plec acasa pe motiv că s-a distrat destul. Nu i-a prea plăcut ideea. Așa că m-a mușcat de mână. Masculul a râs. A râs și prietena mea. Nu știu de unde a aflat. Vasile, sigur.

Concluzia? Vasile nu a mai ieșit din casă ziua următoare. Concluzia concluziei? Nu ieși cu cățelandrul prietenei că poate se "împrietenește" în fața ta. Cu alt căţelandru. Sau căţelandră. A masculului.

Ştiu, nu am mai avut activitate de mult timp (vreo două săptămâni), de postat nici nu mai spun. Mersi la tăte care mi-aţi lăsat mesaj. Oricum, nu mai e mult și se termină și cartea. Sunteţi invitate la mega-party-ul tematic cu Ştefan Bănică şi Minodora la Maxim de sfârşit de carte. (masculii şi unghierele se lasă la intrare)

Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

La naiba cu băieţii.