Cum să rămâi singură

Extra-sarcasmeala

           Bun. Deci ştiţi momentele alea în care somnul pune stăpânire până şi pe rinichiul vostru drept şi vă gândiţi: " Oare cât pot trăi fără să beau apă?" că ţi-e aşa lene să înghiţi nenorocitul ăla de lichid. Păi aşa sunt eu acum, când scriu chestia asta de aici, deci dacă spun vreo chestie imorală sau obraznică, treceţi cu vederea, că sunt şi eu un biet cartof.

          Sarcasmul e o chestie atât de mişto că dacă Undrea ar trece pe lângă mine şi m-ar întreba dacă am votat cu PMP, aş spune că da. Sarcastic. Cred că dacă bună-mea ar răspunde sarcastic "Nu, cu mere" în loc de "cu brânză" când o întreb cu ce sunt plăcintele, seara mi-aş da check-in cu ea în club: "Tranquila bunica, tranquila". În fine, ideea e că sunt fan sarcasm. Profa' e. Xena, Prinţesa Războinică e. Chiar şi chelia lu' domn' Costel de la parter e. Dar se pare că deşi Costeluş este sensibilizat de sarcasmeală, the guys nu prea. Da' na, trebuie să vă povestesc, nu?

          Deci eram în locul unde focarul cunoaşterii este la mama acasă şi minţile încuiate cu lacatul din granit, la fel. Şi cum eu şi prietena mea de nădejde ne credeam mai mişto decât Mr. Porsche, că nimeni nu putea să pună o întrebare sau să ne spună ceva fără să i-o întoarcem cu o replică inteligentă, stăteam şi discutam limba sarcasmică. Când lu' asta îi vine să meargă la baie. Nu vreau să spun de ce. E nepoliticos. Şi eu nu am mers. Am zis " Nu, eu nu, eu mă descurc pe cont propriu, eu sunt faină". Şi a mers. Şi eu am stat. Şi altu' a venit. Şi s-a dus naibii tot.

          Şi uite că am ajuns la încă o lecţie de neatracţie:

                                                              Extra-sarcasmeala

          " Ce, cuvântul ăsta nici măcar nu există în realitatea noastră, Doamne!" Păi da' tu nu şti că în realitatea piticilor de grădină există? Măi, măi, domnişoară. Doamne.

         Na, a venit. Şi acum? Îl cunoşteam. Şi acum? Şi acum e timpul să mă fac iar de pupu ( iepuraş în finlandeză), deci dă-i tot ce ai mai bun. Oricum te-ai făcut de râs doar de vreo 186 de ori până acum. Trebuie recuperată săptămâna aia în care ai fost răcită. Da, da, nu te uita aşa, domnişoară.

          Cum purtăm noi o discuţie tare funny şi silly, ( Oh, my castor), adică doar el, că eu mă uitam, da' sincer nu ascultam. Era brunet, nu judecaţi biete fetiţe. A venit timpul să mă întrebe ceva şi pe mine. Păi da' cât poţi să vorbeşti despre oglinda de la WC? Cred că devine plictisitor la un moment dat. Şi ce m-a întrebat? Că dacă fac nu ştiu ce materie cu nu ştiu ce profă'. Erau prea multe detalii, nu puteam reţine tot. Şi na, ce mi-am zis eu, mie?

          "- Măi, eu.

          - Da, măi eu.

          - Mi-e frig."

          Şi după m-am gândit: " Pentru că yo sunt baştană şi faină e momentul să îmi arăt inteligenţa şi şarmul meu lăsător de gură cască, cu sarcasmeala". Cred că a fost efect de frig sau ceva că probabil mi-a îngheţat creierul. Că n-aveam căciulă, doar păr în vânt ca o divă. Şi uite aşa, am început  la orice întrebare sau replică să-i arunc sarcasm: "- Da, e foarte faină fizica"

                                              "- Nu, eu nu stau la sport"

                                              "- Nu, eu nu-i dau lu' unchiu' Tolea brânză de burduf"

          Aşa l-am ţinut pe săracul mascul o pauză întreagă. Şi aia, fata cre'că a alunecat sub capacu' de la WC că nu a mai venit. M-am dus după ea mai târziu. După vreo două ore am văzut că nu mai vine şi mi-am zis să văd care-i treaba p'acolo pe la oamenii trişti. Revenind, i-am făcut capul cât carapacea de la ţestoasă cu sarcasmeala. Da ce-i drept, i-o întorceam. Vorba. Că eram jmekeră. Şi al naibii de simpatică de zici că mai-nainte am mângâiat un spiriduş pe frunte. Da, aşa de simpatică! Ce să mai zică? Probabil: " Săraca de ea, psihologul şcolii n-are destul timp". Sau: " Mi-e foame". Eu asta ziceam în locul lui, nu prima variantă. Mi-am dat seama că îi place că se tot uita insistent la uşă. Ştiu că-i plăcea.

          Concluzia? Îi plăcea. SUNT SIGURĂ! Concluzia concluziei? Sarcasmul în exces te scapă de orice legătură normală cu vreo fiinţă normală. Şi normală. Foloseşte-l cu încredere.

          Sunt un cartof.

          Oricum vreau să subliniez faptul că nu e vina mea ce se întâmplă.

                                                                                   La naiba cu băieţii.