Feel the life of the city (S2)

Prolog

"-Imi pare rau , Britney . Imi pare rau . Plangea el , strangadu-ma la pieptul lui in timp ce eu ii strangeam parul de la spatele capului atat de tare incat ramasesem cu ceva fire in maini .

Pumnii mei ii strangeau parul atat de tare incat articulatiile mi s-au albit , insa nu a facut nici o miscare pentru a se misca , a ramas acolo , soptindu-mi cuvinte care imi treceau pe langa ureche fara ca macar eu sa le inteleg . Le auzeam , dar nu intelegeam . Nu mai intelegeam nimic . Era ca si cum toata dragostea mea pentru el se consuma exact in acel moment , ca si cand tot ceea ce tineam in mine iesea la iveala in cel mai urat mod posibil . Ii pare rau ? Pentru ce ? Pentru timpul pierdut cu mine ? Pentru ca m-a fraierit ca pe ultima proasta ? Pentru toate acele cuvine spuse aiurea ? Pentru toate noptile pe care pur si simplu le-a pierdut cu mine in pat in loc sa mearga la curvele lui ?

I-am dat drumul , insa el inca nu era pregatit . Puteam simti asta dupa modul in care mainile sale erau stranse in jurul taliei mele . Durerea incepea sa fie acoperita de un sentiment ciudat de dezgust total si respingere .

-Justin...Da-mi drumul . Am soptit , incercand sa ii imping umerii , insa fara succes , fiindca stransoarea lui asupra mea era mult prea puternica .

-Niciodata...A suspinat cu capul in scorbitura gatului meu . Niciodata . A spus din nou , privindu-ma in ochi ."