Feel the life of the city (S2)

Capitolul 23 : When it all falls apart

Perspectiva lui Jenny

-Poate ca daca nu ai fi asa o mica razgaiata , ai avea timp si pentru mine ! A tipat Taylor , trantindu-si ghiozdanul de masa din bucataria mea .

Am tresarit , dar am pastrat o expresie ferma pe fata , nedorind sa il las sa vada ca atitudinea lui ma afecta . Nu intelegeam de ce se comporta asa . Tot ceea ce facea in ultimul timp era sa imi reproseze ca il neglijez si ca ma intereseaza numai problemele mele . Dar poate ca era adevarat . Poate ca eram doar o tarfulita careia nu ii pasa de altceva decat de propriul ei bine .

Am oftat . Nu obisnuiam sa fiu asa , si nu imi dadeam seama de ce ajunsesem la nivelul in care nici eu sa nu ma mai suport . Ma trezeam dimineata , ma uitam in oglinda si tot ceea ce vedeam era o banala fata , care isi bate joc de un om , caruia probabil ca ii pasa cu adevarat . Stiam prea bine ca ceea ce ii faceam lui Taylor nu era bine , si stiam ca il raneam de fiecare data cand il minteam , dar nu ma puteam abtine . Nu eram o luptatoare , eram slaba . Iar tentatia era atat de mare incat parea coplesitoare .

Il jucam pe degete cand ii spuneam ca nu e nici o problema , cand de fapt toata relatia noastra era problema . Stiam ca el viseaza la o relatie lunga , sanatoasa si fericita , si probabil ca la un moment dat mi-a impus si mie chestia asta , dar nu mai puteam trai in aceasta minciuna . In aceasta bula de fericire in care propria mea persoana era nefericita . Toata viata mea din ultimii ani era o minciuna . O mare minciuna in care toata lumea credea ca absolut totul era bine . Era adevarat . Taylor nu ma mai facea fericita , si daca stau bine sa ma gandesc , propria lui existenta ma dezgusta . Nu stiam ce se intampla cu mine , dar nu aveam de gand sa stau cu mainile in san si sa astept sa imi cada un raspuns din cer , fiindca nu asa functiona viata . Asa ca am facut singurul lucru la care m-am putu gandi in acel moment incordat . L-am infruntat .

-Eu sunt o mica razgaiata , cand tot ceea ce faci tu e sa iesi cu prietenii tai si sa bei pana cand nu mai stii de tine ?! Am tipat la el , privindu-l furioasa .

Era vina mea ca el se apucase de baut si ca nu mai era cel pe care odata il cunosteam . Fiindca daca eu nu ma indepartam de el , atunci nici el la randul sau nu s-ar fi indepartat de mine .

-Si a cui e vina , domnisoara-perfectiune-pe-tocuri ? A tipat .

Imi venea sa plang , dar nu ii puteam da satsfactia de a ma vedea infranta . Si nu fiindca imi era frica de reactia sa , dar pentru ca stiam ca va dori sa ma i-a in bratele sale si sa imi spuna sa ma linistesc , sa nu mai plang . Dar nu voiam asta . Voiam sa ma descarc si sa fiu langa el . El care ma intelegea atat de bine , nu langa Taylor , care tot ceea ce facea era sa ma judece mereu si mereu si mereu si mereu .

Am oftat .

-Dispari . I-am spus printre dintii inclestati , inclestandu-mi mainile in pumni pe langa corp .

S-a uitat murat la mine , incercand sa descifreze privirea de pe fata mea , dar eram sigura ca nu reusea fiindca nu isi dadea destul de mult interesul incat sa ii pese destul de mult incat sa inteleaga ceea ce simteam cu adevarat .

-Ce ? A intreabat el , nesigur .

Tot ceea ce vedeam in mintea mea era fata lui . Si numai gandul ca nu mai voiam sa traiesc in minciuna imi dadea puterea de a mai vorbi si de al infrunta , pentru ca stiam ca nu il mai iubesc . Sentimentul de iubire pe care candva il purtam pentru el se transforma repede in ura , fara ca macar eu sa imi dau seama de acest lucru .