Feel the life of the city (S2)

Capitolul 28: Because I've built my world around you

Pespectiva lui Justin

-La dracu’ ! Am tipat , apucand CD-urile din suportul lor si izbindu-le de perete .

Au cazut la podea , faramitandu-se in zeci de bucatele , dar nu ma interesa . Camera mea era si asa distrusa , ce mai conta daca se mai spargea ceva ? Priveam ramasitele CD-urilor mele , si nu puteam sa ma indemn sa imi pese . Toate piesele acelea nu mai aveau nici un sens acum , cand ea nu mai era langa mine si cand inima mea mai mult ca sigur era mai faramitata decat orice obiect din dormitor .

O indepartam . Si o indepartam cu fiecare miscare pe care o faceam .

Durerea din corpul meu ma facea sa vreau sa ma pun in genunchi si sa tip dupa ea sa vina si sa ma salveze . Sa ia toata durerea pe care o simteam si sa o faca sa dispara o data cu a ei . Ceea ce era cel mai rau , e ca pot simti . Pot simti cum se chinuie sa treaca peste fiecare zi . Cum afiseaza un zambet fals , doar pentru a nu ingrijora pe nimeni , dar eu o stiu , si tocmai de asta o pot citi ca pe o carte deschisa . Nimeni nu era atat de atent incat sa descopere detalile ascunse de privirea ei absenta . Dar o vedeam . Si o vedeam atat de clar incat imi venea sa ma bat pe mine insumi , doar pentru simplul fapt ca stiam ca eu sunt responsabil pentru toata suferinta ei .

Eu eram cel care incerca sa par puternic , pentru ca daca cedam , la fel cum a facut ea , sunt mai mult ca sigur ca as ajunge pana in momentul in care m-as gandi destul de serios sa dispar de pe fata pamantului . Daca as stii ca asta ar pune capat suferintei sale , as face-o . Daca as stii ca moartea mea ar face-o pe Britney sa isi revina , nu m-as gandi de doua ori si mi-as pune capat zilelor .

Picioarele imi tremurau si ma faceau sa imi pierd echilibrul , cazand astfel pe podea , cu capul in maini . Lacrimile isi faceau din nou aparitia in ochii mei , corpul meu realizand abea acum lipsa prezentei sale . Lipsa corpului ei micut in bratele mele , lipsa mirosului ei amestecat cu al meu , lipsa ochilor ei curiosi care mereu ii cautau pe ai mei.

Mii de sageti pline cu regret imi loveau corpul , facandu-ma sa imi pierd mintile si sa tanjesc dupa niste iarba , dar stiam ca Gabriel a aruncat-o pe toata .

Am oftat . Aproape ca imi doream ca ziua aceea sa se repete . In ziua aceea voiam ca oricine , absolut oricine sa dea buzna in camera mea in timp ce fumam si sa ma bata pana cand nu mai stiam ce e cu mine , si se pare ca dorinta mi s-a indeplinit...Gabe a intrat val-vartej si a inceput sa arunce pumni in stanga si in dreapta , insa impotriva a ceea ce trebuia sa se intample , nu simteam nimic . Si imediat am stiut de ce . Nimic nu se compara cu durerea care imi facea inima sa se crape in mii de bucatele .

Imi doream sa simt ceva , orice . Ceva ce va face durerea din pieptul meu sa mai dispara , dar in schimb am primit mai multa suferinta , pentru ca acela a fost momentul in care am simtit pe propria piele ca era numai si numai vina mea .

Dar asta nu m-a oprit din a mai adauga de unul singur regrete , pentru ca in fiecare zi , ochii imi zburau spre papusa mea , si vedeam din nou , si din nou , si din nou , cat de mizerabil se simte .

In fiecare zi era la fel . Plecam din camera ei atunci cand pachetul de tigari mi se termina , aducand odata cu aceasta rasaritul soarelui . Ma incruntam mereu , datorita luminii puternice , care imi lovea ochii sensibili din cauza ne-somnului , dar nu ma interesa . Incercam pe cat posibil sa imi ocup timpul cu altceva in afara de iarba pana cand scoala incepea , iar cand era timpul sa imi pun masca pe fata si sa imi joc rolul , incepea adevarata tortura . Buna dispozitia tuturor ma dezgusta si se pare ca nimeni nu o baga in seama pe fata mea care isi tinea acum capul in jos si umerii stransi , in timp ce evita pe cat posibil lumea din jurul ei .