Feel the life of the city (S2)

Capitolul 12 : Not such an ordinary boy

Perspectiva lui Justin

Plecam . Cateva zile mi se pareau o eternitate , dar trebuia sa fac fata . Pentru bunicul meu . Pentru singurul care a crezut vreodata cu adevarat in mine . Nu invinovateam pe nimeni de moartea lui , cu atat mai putin pe Britney . Dar nu stiam cum sa opresc acea parte a mintii mele care tipa ca intr-un fel putea fi vine ei . Mi-am scuturat rapid capul intr-o parte si intr-alte inlaturand acel gand . Britney nu are nici o vina . Continuam sa imi repet in gand , sperand ca intr-un sfarsit sa inteleg acest lucru . Probabil ca .... Si atunci numele lui mi-a rasunat in cap ca un ecou . Chuck . Nu a fost vine lui Britney ... Cel putin nu intentionat ... Chuck . Lupta aceasta continuua dintre mine si el putea oare duce al decesul bunicului ? Negam cu toata fiinta mea acest lucru , dar nu pentru ca vroiam sa cred ca Chuck e nevinovat , ci pentru ca vroiam sa cred ca Britney e nevinovata . Ahh , drace’ ! Trebuia sa incetez in a mai baga-o pe Brit in rahatul asta cu bunicul meu .

Telefonul mi-a vibrat in buzunar si am stat un moment gandindu-ma daca ar trebuii sa raspund sau nu . Dar l-am scos din buzunar si am raspuns .

-Alo ? Am raspuns eu , usor plictisit .

-Neata , Justin ! Ai plecat ?

-Da , Gabe ! Poti sa te duci acum .

-Ok , mai vorbim .

-Stai ! ...Ai grija de ea...

-Sigur ! A spus Gabriel inchizand .

Am oftat bagand telefonul inapoi in buzunar . Speram ca mama si tata , care stataeau pe locurile din fata ale masinii , sa nu fi fost prea atenti la conversatia pe care tocmai o avusesem cu Gabe la telefon . Nu au spus nimic asa ca am dedus de unul singur ca nu au fost atenti deloc . Am stat un moment si m-am gandit la ceea am facut . L-am trimis pe Gabe sa aiba grija de Britney , exact pentru faptul ca eu eram plecat din oras si mai era si Chuck pe acolo . Dar putam avea oare incredere in Gabriel ? O parte din mine credea ca am facut bine ca am trimis pe cineva sa aiba grija de Britney ...Dar cealalta parte din mine urla ca am fost un prost pentru ca am trimis tot un barbat sa o apere . Mi-am dat ochii peste cap . Atat de patetic .

-JUSTIN ! A tipat tata , oprind masina .

-Da , ma , te aud , nu trebuie sa tipi la mine ! Am spus nervos .

-Cobora odata din masina !

Am oftat si am coborat in parcarea aeroportului . Nu stiu de ce eram asa irascibil in ultimul timp , dar nici nu vroiam sa imi pierd timpul gandindu-ma la chestia asta .

Ajunsesem la aeroport in ultimul moment asa ca a trebuit sa alergam putin pentru a prinde avionul , dar acest lucru nu m-a deranjat prea tare ... In plus o faceam pentru bunicul meu . Imbarcati si cu centurile puse am pornit zborul spre Boston . Incidentele neplacute nu au incetat sa apara , acestea incepand cu tipa blonda care tot se uita la mine . Si nu asta era problema . Problema era ca ma sorbea din priviri pe tot parcursul zborului . Si daca ma gandeam mai bine nici macar asta nu era adevarata problema . Adevarata problema era ca Britney nu era aici . Nu era aici sa...sa ma marcheze ca fiind al ei . Nu era aici sa imi indrepte usor fata spre a ei , sa imi zambeasca iar apoi sa am sarute . Nu era aici sa isi aseze mainile in parul meu , tragandu-ma din ce in ce mai aproape , facandu-ma sa imi pierd mintile .Imi doream ca pur si simplu sa fie aici pentru a ma face sa uit de tot si de toate .