Aproape dormind, simțeam că somnul este. Ce?
Da, cumva. Cumva reusesc sa fac pete de nevroză pe umărul stâng în seara asta.
Mă simt mai tânără decât ieri
mai obosită
mai pregatită, sunt atacată de un fel de pojar de o săptămână
Care nu se vede la microscop,
dar rinichiul meu drept suferă în tăcere după o sticlă de apă minerală pe care o întâlnise la un majorat.
Camera se distorsionează căci acum sunt sigură că pot vedea carcalaci mutanți cu dinți care umblă noaptea, cu cuțitul în mână, în bucătărie.
Aproape gol, un perete se apropie destul de mult, văd buline, vreau să fac somn.
Și rămân cu somnul căci în somn ne-mbrățișăm.
CITEȘTI
Felii de psihoză
PoetryVreau să știu cum va fi să dau mâna cu eternitatea. Și când voi afla, din mine nu vor mai rămâne decât litere și foi.
