Felii de psihoză

Vărul castravete și piatra mioapă.

În genunchi înconjori în coate o biserică pe-un deal

și la final decizi că ai capacitatea de a devora un sandwich cu de toate și cu castraveți.

Când o piatră de pe cărarea bisericii vede scena, se gândește automat la canibalism

că un văr de-al ei tot castravete era 

și nu știa clar dacă despre el era vorba că avea miopie, era bătrână și urma să aibă și parkinson.

Mereu și-a dorit să se poată deplasa ori să își construiască un cocon,

dar a realizat, în final!

în cel mai bun caz nu putea fi, nici mai mult, nici mai puțin

decât o piatră la rinichi sau o bucată de asfalt, împreună cu alte pietre și nisipuri pensionare.

S-a conformat imaginii pe care o vedea, 

gândindu-se că toți castraveții arată la fel, mai puțin ăia murați

care-i provoacă râsul.

Dar sandwichul e mâncat, iar piatra trebuie să aibă miopie în continuare și să aștepte să mai fie lovită, învârtită,

că poate va privi totul dintr-o altă perspectivă.