Felii de psihoză

102

Mi-am pus marginea de cadă-ntr-o ștampilă și-am scuipat în chitară.

Stănescu stătea-ntr-un colț.

Dincolo de cadă era vară 

și stăteam cu o bere și-un pahar țineam sub un cot.

Și-am numărat până la 3 ca apoi să-ți spun o metaforă ca-ntre studenți,

te-am făcut patron de garaj cu trei rulmenți ce-i aveai.

Vorbeam despre tine, dar imaginar, că nu mi-ai spus nici 3 cuvinte

și cum să nu-mi iau chitara de sub preș și să-i decupez rozeta în formă de stâlp la așa o conversație specială?

Am făcut un întreg cinema înăuntru la care se uită doar stelele-mi sunt martore la tot ce sugrum, ucid sau înec pe corzi, pe chei și pe fret.

Am adus lămâi, gutui și o codiță de pară să-ți mănânce păstăile din beci

care te-au lăsat fără murături, țigări și n-ai mai fumat de paișpe ore de-atunci.

Am realizat că era o altă seară de mai trebuia să treci pe la Studenți, era primăvară-n baltă

și de cer atârnau lilieci.