Sub clar de lună, clar am o perdea în spatele geamului la care stau
se vede obscur,
citadin și zeamă de soare și sunt inșelată de imaginea ta prăfuită
și sunt lihnită de rațiune, mă aflu pe Milcov 13, asta pare logic.
Și e aproape ora doi și păsări behăie cu toți plămânii pe crengi siropoase de plopi-
Puf. Hapciu.
Așa s-a derulat tot pe casetă, cap coadă, o secundă, acum tăcerea mă înjunghie în jumătate de vis
și nu ești în el
și nu ești tu
și credeam că ești tu, dar ceea ce cred eu nu mereu e pe bune.
Sunt o visătoare-
E de ajuns să rămâi în vis.
CITEȘTI
Felii de psihoză
PoetryVreau să știu cum va fi să dau mâna cu eternitatea. Și când voi afla, din mine nu vor mai rămâne decât litere și foi.
