Felii de psihoză

Anima libera

Am agățat din raft ideea de a-mi mai aspira din când în când memoriile măcar; degeaba dau cu mătura peste ele că doar le cresc colții mai tare.

Singura variantă e să iau un dop de Cola și să arunc cu el spre viitor.

Am un rucsac în care mai țin câteva unghii date cu ojă, o sticlă cu cioburi și-un păduche de pe spatele unei gorile. 

Ăsta-i în putrefacție de multă vreme.

Urmeză-n colț locul de nonsensuri, acolo mi le țin,

paralel cu o creativitate nou-născută și o toleranță intrată la pensie pe caz de boală.

V-am sunat pe toți cu număr ascuns acum o oră. 

Voiam să știu dacă-mi împrumutați bicicletele, cablurile de la tastaturi sau măcar moliile din șifonier.

N-aveați niciunul, m-am răzgândit. 

Deja întrebam dacă aveți măcar autorizație pe gândurile voastre, sunt în rate sau luate ilegal.

Dar să-mi împrumute cineva niște seringi cu anxietate sau un gram de claustrofobie?

Vreau să mă-nchid în cutii de 7 Days și dacă nu încap, 

măcar cu un picior să stau în ele.

Dar cum nu mă pot focusa pe claustrofobie și mă mănâncă pielea de pe mână,

parcă i-aș da drumul în libertate cadavrului de păduche de pe gorilă.

Începe să-mi fie milă.