Mă condamn că nu pot sta în copac ca o cioară fără să se rupă craca
pentru că mulți ar spune că abia am coborât din copac.
Ceea ce, drept, mă face să privesc în viitor
prin minunata transparență a pământului - cine a stins brusc lumina? Tocmai acum, când nu vreau să fiu liliac, sunt.
Am nevoie de un băț să bat iar câmpii.
Și dacă până mâine nu-s vineți, lasă că o să vadă ei
cum pot să trăiesc și pe munți.
Peșteri cu urși care te aleargă până în cel mai mare copac,
îți salivează pe cap.
Sunt dinamică, de asta prefer să îmi trag o plapumă peste ochi și să cred că am creierul pastelat.
Vreau pensia! Strigă o babă cu un dinamism tineresc în fața brutăriei.
Taci! Că arunc cu perna după tine.
Și jur că bag în ea și cinci kile de cupru
nu de fier vechi, dar stai.
Nu are farmec dacă nu are dantura pusă.
CITEȘTI
Felii de psihoză
PoetryVreau să știu cum va fi să dau mâna cu eternitatea. Și când voi afla, din mine nu vor mai rămâne decât litere și foi.