Se urcă jumătăți de cai la cer cu zăbalele în dinți.
Peste o potecă-n praf, cad meteoriți în cap și oceane mor în stomacuri de furnici.
Mă trezesc lângă ciuperci umflate-n clopote de ploaie
și lângă bălți seculare uitate-n pământ la soare.
Pe-acolo ai trecut în fugă, ca un melc la pradă-n frunze, după gutui și cruste de brotaci în papură.
Trec pe lângă câini și-arunc cu kurtos în coada lor.
Le promit blestemându-le urechile și blana că-i fac antreu, grătar, umplutură de sarmale..
de mai latr-o dată unul, iau toporul și-i omor.
Nu-mi aud vocea din cap; mi-am scris cu dermatograf pe unghii tot chinul tău de-a fi.
S-au topit litere-n soare, ce am scris a fost mâncat
de un pui violent de alzheimer care trăiește doar din alocație și pensie de handicapat.
CITEȘTI
Felii de psihoză
PoetryVreau să știu cum va fi să dau mâna cu eternitatea. Și când voi afla, din mine nu vor mai rămâne decât litere și foi.
