Am ajuns pe pervaz, la geam, stând cu o jumătate de sticlă cu vreo 40% alcool, 50% consumată,
arzând de dorință s-o dezbrac până rămâne transparentă.
E o imagine jenantă să tremur cu viciile în mână ca un pensionar cu parkinson, morocănos și în autobuz.
Urlă muzica în hol, în holul minții mele în care se organizează des petreceri tematice, același hard rock de ieri:
"I'm caught in a hurricane. I'm leaving here dead or alive."
E o atmosferă banală când soarele te bate ofensiv pe spate și toate privirile mele se-ntâlnesc cu ale tale ca ieri, ca celălalt ieri, ca într-o altă zi de joi..
Simt nevoia să-mi rod oja de pe unghii, deja prea erodată și descărnată pe străzi, pe covoare și alte coli albe pe care le umplu involuntar cu articole de legi.
Stau cu DEX-ul în poală să-i traduc stării mele cum se simte de fapt.
Și n-am răbdare, nici diplomă de psiholog sau mediator între stări și exteriorizări. Să se găsească-n instanță și să fie închise pe viață.
Urăsc drama, urăsc plictisul care-mi acoperă tot oxigenul..
Urăsc și rama asta care se autointitulează geam, dar nu e decât un alt tablou prăfuit și aruncat într-o pivniță străină.
CITEȘTI
Felii de psihoză
PoetryVreau să știu cum va fi să dau mâna cu eternitatea. Și când voi afla, din mine nu vor mai rămâne decât litere și foi.
