Mister de Halloween

Strigoi

Sora mea,îmi transmite un mesaj. În sfârşit, nu sunt nebună şi pot vorbi cu ea. Sunt atât de fericită dar şi speriată, e ciudat. Privesc ceasul de pe perete. Mai am o oră până plec cu mama la market. Privesc din nou la oglindă. Nu îmi dau seama ce scrie. Mă uit mai atent, parcă scrie stri,strigoi? Am auzit de ei dar nu ştiu ce sunt. Privesc pe fereastră, la casa din faţa mea. Nimeni nu locuieşte în ea, dar, uneori aud zgomote. Nu sunt animalele străzii, se aude de parcă cineva caută ceva. Mereu era lumina aprinsă şi se zărea câte o umbră ciudată, ca a unei siluete animalice,cu două picioare. Nu m-am mai uitat de mult, mi-era frică să nu mă vadă. De când a murit Arina, se întâmplă tot felul de ciudăţenii.
Simt ceva pe faţă, ca un pupic. Cred că ea m-a pupat. Îmi vine să ţip de bucurie. Totuşi, ce sunt aceşti strigoi? O carte cade din dulap. Se deschide singură la pagina 33, unde e scris titlul "Strigoi". Mulţumesc, Arina. Ce carte veche. O iau în braţe şi mă aşez pe pat. Din cauza vechimii nu văd titlul cărţii. Încep să citesc.
" Strigoii ( moroii ) sunt nişte creaturi mitologice, ale poporului dac,adoptat de către poporul român. Dacii considerau strigoii reprezentarea răului ,spiritele celor adormiţi, ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în " Împărăţia lui Zamolxis". În mitologia românească, sufletele rele ale morţilor, despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt şi s-ar transforma într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. Ulterior, acest popor i-a transformat în nişte creaturi însetate de sânge, cu puterea de a lua orice formă şi de a controla gândirea persoanelor, de exemplu, oamenii sub influenţa alcoolului, oamenii cu probleme psihice, etc. "
Doamne, ce înfricoşător. Privesc către casa dărăpănată a vecinului răposat. Oare,pe acolo tot un strigoi umblă? Cum poate fi învins? Trebuie să găsesc, trebuie să scrie în carte. Dau cateva pagini din carte, trebuie să fie la sfârşitul capitolului. Stai, mai e ceva.
" Se zice că strigoiul este chel în creştetul capului. El nu mănâncă usturoi şi ceapă şi se fereşte de tămâie. Şira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr. "
Stai, cam aşa arăta umbra ciudată din casa alăturată. Nu cred, doar nu e un strigoi. Dar când e timpul lor? Pot umbla oricând pe pământ?
" Există strigoi morţi şi strigoi vii. Când este lună nouă, strigoii ies din morminte sau îşi părăsesc trupul şi încep să danseze sau să facă tot felul de răutăţi. Noaptea lor e cea de Sfântul Andrei. "
Wow, ciudat, parcă ar fi nişte zombi. Ca cei din videoclipul lui MJ, "Thriller ". Numai că ei nu aveau cozi.
" Pentru uciderea acestora, se caută mormântul celui predispus a fi strigoi şi i se citeşte rânduiala de către preoţi şi i se bate în inimă un par de stejar, de tisă sau de frasin, se înţeapă cu un cui sau un cuţit, pentru a rămâne legat de sicriu şi a nu putea ieşi pentru a face răutăţi. "
Doamne, cât de ciudat. Mi-e frică acum. Sper să nu mă fi văzut vreodată, să nu sfârşesc spintecată sau ceva de genul.
- Arisha,eşti gata?
Încep să ţip.
- Mamă, m-ai speriat de moarte. Stai cu mine să mă îmbrac şi merg.
Mama nu mai poate de râs.
- De ce te temi? Văd că nu ai deschis laptop-ul.
- Nu contează, mama.
Îmi aleg o pereche de jeanşi şi un hanorac roşu. Mă mai uit o dată în camera mea şi plec. Scrisul de pe oglindă, a dispărut. Închid lumina şi uşa în spatele meu. Mă încalţ şi plec cu mama. Încă plouă. Simt că sunt urmărită. Privesc în spate, nu e nimeni. Ajung în market. E foarte aproape. Merg direct la cereale. Ceva ciudat îmi atrage atenţia. Printre oameni, în depărtare, văd ceva. E creatura animalică din umbră. E ca un om păros cu bot si coadă. Are picioare ca de câine. Mă urmăreşte. Scap cerealele din mână. Nu pot vorbi,mă simt ca o piatră. Tremur.
- Arisha, ce e cu tine? Plângi?
Îi indic mamei ,cu mâna locul unde am văzut creatura.
- A-a-colo! Mi-e frică!
Mama a încremenit. Îl vede şi ea?