Mister de Halloween

Răzbunare

   Nu îl pot înţelege, știu că are o vârstă, dar, eu sunt doar un copil, am trecut prin prea multe astăzi și am nevoie de odihnă. Părintele Peter încă îmi aruncă cu pietricele în geam, de parcă ar fi un adolescent. Deschid fereastra şi o pietricică mă loveşte în frunte. Peter începe să râdă, în timp ce îi fac semn să facă linişte. Mă îndeamnă să cobor și să merg spre maşina lui. Ce naiba? Poate n-o fi vreun pervers, dar e imposibil. Privesc atentă spre maşina ascunsă după colţ şi văd pe cineva. Stai, e Damian. Ce caută aici? Mă schimb repede şi cobor pe scara de sub fereastra mea. Ups, am alunecat şi m-am zgâriat la genunchi, mereu trebuie să mă lovesc. Îmi curge sânge, dar, e ciudat, nu simt nimic. Încep să şchiopătez până la părintele care mă prinde de braţ şi mă ajută să merg.
- Ce s-a întâmplat? La ora aceasta?
- Arisha, în seara asta trebuie să ucidem strigoiul.
   Poftim? Cum să fac asta? Sunt doar un copil de 17 ani, ar trebui să mă ies cu prietenii, să mă distrez, să îmi fac amintiri, nu să ucidă creaturi în miez de noapte. Sângele curge, lăsând urmă pe iarbă. Urc repede în maşină şi pornim.
- Ce ai păţit? Eşti bine?
- Mulţumesc, Damian, doar m-am zgâriat.
- Nu mi se pare că e doar o zgârietură. Ray, dă-mi bandajul te rog!
   Cât este de atent,  îmi bandajează uşor piciorul.
- Gata, eşti ca nouă!
- Mulţumesc!
    Cât de dulce îmi zâmbeşte...mă strânge puternic în braţe şi mă sărută pe obraz, simt că nu aş vrea să mai plec de lângă el. Mă retrag încet, trebuie să discut cu Peter.
- Şi cum aveţi de gând să îl ucidem?
- Răbdare, Arisha, doar priveşte în urmă.
   Mă întorc rapid și se pare că cineva aleargă în spate, după maşină. E strigoiul care are o viteză inexplicabilă. Se apropie, e lângă geamul meu. Mă priveşte în timp ce deschide gura mare, plină de colţi, cât poate fi de înfricoşător...
- Sângele tău îl atrage, de asta aleargă după noi.
- Dacă nu m-aș fi lovit, cum l-am fi ademenit?
- Cu praful din vrăjitoare...suflam puţină pulbere şi când ajungea la el, îi şoptea, ca şi cum ar fi în viaţă, dar am avut noroc de data aceasta...bine, nu pentru tine. În spate avem toate uneltele pentru a îndeplini slujba.
   Oare, cum voi coborî din maşină? Cred că ar sări direct pe mine și m-ar sfâșia imediat. Am ajuns în cimitir și privesc uimită, e atât de sumbră atmosfera...luna plină, mare, e în mijlocul cerului, fiind singura sursă de lumină şi din depărtare se aude o bufniţă. Mi s-a ridicat părul de pe mâini, crucile mormintelor parcă sunt nişte umbre întunecate în lumina lunii. Nu pot ieşi din maşină, îmi este prea frică. Ray vine în locul meu, în spate, fiind înarmat cu vestita lui pastă de usturoi. Iese din maşină, în timp ce îl stropeşte pe strigoi cu puţină pastă, creatura se retrage puţin în timp ce urlă şi mă priveşte cu poftă. Stau ascunsă în spatele lui Damian şi îi privesc pe Peter şi Dean. Ei sapă mormântul pentru a scoate sicriul, Damian scoate uneltele din maşină şi ne îndreptăm spre Dean. Au scos sicriul şi îi fac semn lui Ray să îl ademenească spre sicriul vechi, din lemn uşor putred. Scoate un pachet de sânge din geanta cu unelte şi îl îndreaptă spre creatură . Fără să stea pe gânduri, strigoiul sare peste Ray şi aleargă spre Dean, care aruncă pachetul în sicriu. În acest timp, Peter a scos un ţăruş, un cui, ciocan, Biblia cred, agheasmă şi busuioc. Creatura a picat fix în capcană. Ray aruncă tubul cu pastă şi îi înfinge ţăruşul în inimă în timp ce Dean îl ţine să nu fugă. Începe să urle din toți plămânii, cu siguranță suferă...vrea să iasă dar nu poate, îşi scoate limba imensă, cred că are jumătate de metru. Părintele îl stropeşte cu agheasmă în timp ce citeşte din Biblie.
- Rish, repede, ia crucea şi aşeaz-o pe pieptul lui, nu va fi uşor!
  Ridic crucea de pe pământ şi mă apropii de el. Trebuie să am încredere în mine, e o nimica toată. Încerc să îi aşez crucea pe piept, dar nu îmi dă voie,  forţa eliminată de creatură respinge crucea, dar, trebuie să moară pentru totdeauna. Se zbate, e puternic.
- Nu pot, e mult prea puternic!
- Ba poţi, eşti singura care o poate face, te rog, pentru Arina!
   Surioară, pentru tine o fac, te rog, ajută-mă! Sper să îmi audă gâdurile disperate. Închid ochii, mă concentrez şi împing crucea spre el. Simt o atingere care îmi dă putere şi încredere în mine. În sfârşit, l-am atins! Începe să ţipe tare, să zguduie pământul . Din gura lui iese un mic vârtej luminos care se ridică la cer, nu mai mişcă, e mort. Ray închide sicriul şi Dean îl bate în cuie. Peter îşi termină slujba şi stropeşte cu agheasmă de jur împrejur. Damian mă îmbrăţişează în timp ce mă ridic de la pământ. Arina, iar mi-a fost de ajutor în seara aceasta, în sfârșit am  răzbunat-o, sunt mândră de mine. Încerc să mă ridic de pe pământ, dar sunt secată de puteri.
- Eşti bine?
- Nu, Damian, nu mai am forţă...
  Toţi se adună în jurul meu și mă îmbrăţişează. Probabil arată a imagine ciudată, trei bărbați, un adolescent și o singură adolescentă. Fără să vreau, privesc în vale, pe potecă și multe persoane se îndreaptă spre noi.
- Hei, cine sunt ei? Ce caută aici?
Mi-e frică, dacă vor chema poliţia? Nu mai rezist, nu mai judec nimic. Luna e ultimul lucru pe care îl văd, mi se închid ochii. Sper să nu mă trezesc la spital sau la casa de nebuni.

- Arisha, Arisha, te rog, deschide ochii!!
-Damian....