Mister de Halloween

Bestii

Vampiri, vârcolaci... viaţa mea devine din ce în ce mai interesantă. Dar,de ce m-au minţit cei doi? Aveam încredere în ei.
- Damian, spune ceva!
- Nu ştiu ce să zic. Nu aveam de unde să ştiu că tu vei visa acest lucru. Nu aveam de gând să îţi spun vreodată.
Părintele Andrew îşi drege vocea, toţi fiind atenţi la el.
- Trebuia să ştie la un moment dat,pentru a vă putea ajuta. Ea e singura care poate.
- Poftim? Cum aş putea să îi ajut? Eu nu am ce face.
- Ba da!
- Rish, stai jos. Nu putem să mai ţinem secret, trebuie să ştie pentru a înţelege.
Ray e foarte pornit să îmi spună tot. Mă aşez pe un scaun, aşteptând să aud ce au de spus.
- Noi nu ţi-am spus tot şi, te rog să nu mă întrerupi. În seara morţii Arinei, strigoiul era apărat de o vrăjitoare.
Vrăjitoare? Asta am visat aseară, pe lângă vârcolac. Nu am văzut-o, doar am auzit-o.
- Am vrut să o salvez pe Arina, dar,din cauză că o iubeam foarte mult, vrăjitoarea m-a transformat în vampir, pentru a "iubi" oamenii toată viaţa, să îi iubesc pentru sângele lor.
- Poftim? Nu cred... totuşi, cum de încă trăieşti? Nu s-a auzit de nicio crimă ciudată.
- Rish, suntem în anul 2015. Orice e posibil şi oricine poate trăi. Există bănci de sânge. Le plătim. Am un văr care distribuie şi ştie toată povestea.
Nu îmi vine să cred ce aud. E pe bune? Nu visez?
- Nu,Rish, e pe bune.
- Hei,cum ai...
- Citit gândurile? Simplu, e un avantaj al vampirilor.
- Wow, dar, Damian, ce e cu el?
- Damian era acasă, dormea în seara respectivă. Când am fost transformat în vampir, mi-am jurat că nu mă voi atinge de sânge uman. Din cauza asta, mi-a transformat fratele mai mic în vârcolac, pentru a fi duşmani pe viaţă, având în vedere că îl iubeam şi încă îl iubesc.
Damian sare în braţele fratelui său şi îl sărută pe obraz. Chiar că se iubesc.
- Am o curiozitate, totuşi. Dean, cum a scăpat?
- Asta e o curiozitate pentru toţi. Nu ştim cum a scăpat, sau de ce. Oricum, e norocos.
Doamne, ce poveste. Nu mă gândeam că voi auzi aşa ceva, mai ales să cunosc.
Afară se întunecă, cerul e înnourat. Vântul adie prin crăpăturile acoperişului. Simt, ceva se apropie .
- Haaa ha ha!! Am ajuns la timp pentru o reuniune, se pare.
Nu cred! Vrăjitoarea din visul meu. E mai urâtă în realitate decât mi-o imaginam. Andrew mă trage de braţ şi mă trimite cu Dean la maşină.
- Dean, ia cheile maşinii mele şi pleacă. Acum, du-o acasă. E periculos pentru ea.
- Dar nu...
- Niciun "dar",Rish!
Vrăjitoarea a apărut dintr-o tornadă, fix în mijlocul bisericii. Tot praful şi scândurile putrede ,se izbesc de pereţi. Dean mă trage de mână şi ieşim din biserică. Descuie maşina şi mă urc cât de repede pot. Dean pune mâna pe volan,bagă în viteză şi calcă pe acceleraţie. De ce nu se clinteşte?
- Măi,măi, e chiar salvatoarea. Unde crezi că pleci? Vreau să te cunosc,poate ne împrietenim. Te-ai speriat?
Am încremenit, mi-e frică. Dean încă se chinuie să pornească maşina. Scoate telefonul. Are chef de mesaje acum? Vrăjitoarea bagă mâna prin geam fără să se taie. Are o privire rece,şireată. Ochii ei sunt roşii, arzători ca focurile Iadului. Vrea să mă apuce de gât, rămân fără respiraţie.