Mister de Halloween

Secret

Mâinile păroase ,terminate cu gheare imense, nu e un semn bun. Cred că ar putea fi un vârcolac sau ceva. Aoleu! Dacă mă muşcă, ori mă omoară,ori mă transformă. Chiar nu vreau. Mă trag imediat din braţele creaturii, tremurând. Stau lângă felinar. Creatura stă în întuneric.
- De ce nu ieşi la lumină? Ţi-e frică?
E mânioasă. Respiră că un taur nervos.
- Nu mi-e frică, niciodată nu mi-a fost. Înţelege.
Wow, vocea ei a zguduit pământul. E în stare să mă ucidă fără să clipească. Se mişcă încet, spre lumină. Nu îi pot vedea chipul atât de bine, doar că are înălţimea mea, spatele mai mare şi...
- Damian? Ce,ce e cu tine?
- Rish, pot să intru?
Iar am visat. Ce naiba?
- Da mama, ce ai păţit ?
- A venit partenerul tău. Te aşteaptă jos.
- Damian? Merci, mama. Spune-i că vin imediat.
Ce caută aici? Trebuia să îmi lase un mesaj. Mă uit în oglindă ,părul meu iar e ciufulit. La naiba,am şi bale în colţul gurii. Mă pieptăn, îmi iau altă bluză şi cobor. Mă aşteaptă. Parcă e un prinţ. Cred că m-am îndrăgostit pe bune.
- Bună, Rish. Arăţi... wow! Eşti foarte frumoasă.
- Mulţumesc, Damian.
Ce penibil. Nu ştiu ce să spun.
- Trebuie să vorbim cu preotul. Îmbracă-te bine.
- Sigur! Trebuie să îţi spun ceva. Te-am visat.
- Deja? Înseamnă că e de bine.
- Nu în sensul ăla. Te-am visat, dar,erai un vârcolac.
- Poftim?
Ce ciudat. Damian s-a retras, zâmbetul i-a pierit şi afişează o faţa îngrijorată. Ce îmi ascunde?
- E doar un vis, Damian. Hai să mergem. Pa,mamă! Unde ne întâlnim cu preotul?
Damian e foarte îngândurat. Nu m-a auzit. Pun mâna pe umărul lui stâng şi îl zgudui.
-Damian, ce e cu tine?
- Scuze, scuze, eram cu gândul departe. Ce ziceai?
- Te-am întrebat unde anume ne întâlnim cu preotul.
- În pădure, la biserica părăsită.
Mai avem puţin şi ajungem. Intrăm în pădure. Copacii sunt aşezaţi deoparte şi de alta a drumului.
- Pe aici, Arisha.
Mergem pe o scurtătură ciudată. Ridic privirea din pământ. Nu cred...e drumul din visul meu. Felinarul e aşezat în mijlocul lui. Totul e pustiu. Felinarul încă pâlpâie, chiar dacă e ziuă . Ce înfricoşătoare e atmosfera! În vârful unui deal e biserica. Am emoţii, mi-e şi frică. Ce a vrut să însemne visul?
- Ajungem! Eşti bine?
- Da,de ce nu aş fi?
Damian mă priveşte ciudat. Ajungem în faţa bisericii. E foarte stranie, ca în visul meu. Preotul şi Ray mă aşteaptă.
- Bună, tu trebuie să fii Arisha. Eu sunt Andrew. Hai,să intrăm.
Preotul se uită în toate părţile pentru a se asigura că este totul bine. Uşile imense se deschid, urmate de un scârţâit puternic. Am intrat. Nu miroase a tămâie şi nici lumânări aprinse nu sunt. E foarte frig. Pereţii sunt crăpaţi, tavanul e spart. Parcă a fost un război aici. Toţi urcă la etaj.
- Rish, aici. E în siguranţă, putem privi dacă vine cineva.
În timp ce urc scările, scârţâie puternic,mă aştept să cad în orice moment. Ajung unde trebuie. Sunt întreagă, deci e bine.
- Deci, Rish, tu eşti sora Arinei.
- Da,ce trebuie să fac?
- Tu trebuie să ademeneşti strigoiul aici, în faţa bisericii.
- De ce eu?
- Nici eu nu ştiu. Te-am visat, se făcea că erai în faţa bisericii cu o cruce în mână şi erai învăluită de o lumină puternică. Atunci mi-am dat seama că tu eşti salvatoarea noastră, a băieţilor. De asta te priveam insistent.
- Înţeleg, dar, de ce a băieţilor ?
- Cum, nu ştii? Un vârcolac şi un vampir e printre noi,chiar lângă tine.
Îi privesc pe Ray şi Damian. Îi fac semn lui Andrew să nu spună nimic.
- Poftim? M-aţi minţit, amandoi. Damian, presupun că tu eşti vârcolacul,nu? Ca în visul meu.
- Vis? Ce vis?
Andrew pare foarte curios.
- L-am visat acum puţin timp pe Damiam sub formă de bestie, vârcolac. De asta te-ai schimbat deodată la faţă când ţi-am spus? Răspunde!!!