Mister de Halloween

Cruce

    E destul de târziu și eu, o copilă de numai 15 ani stau într-o mașină cu trei bărbați și jumătate, Damian nu poate fi numit chiar bărbat. Sunt foarte obosită , vreau doar să mă odihnesc.
Sunt totuși foarte curioasă de ceea ce vrea preotul Andrew să îmi înmâneze.
- Poftim, Risha! Ai grijă mare de ea , vei avea nevoie în seara de Halloween. Dacă nu o ai, nu o poți ajuta pe Arina să ajungă în Rai.
Iau obiectul ciudat din mâna lui Andrew. E destul de greu. Vreau să văd ce e.
- Nu , nu acum! Te uiți când ajungi în camera ta.
- Bine.
Așez obiectul în geacă și ies din mașină.
- Noapte bună!
- Noapte bună, Risha!
- Noapte bună prințesă!
Cât de drăguț poate fi Damian. Îi răspund din priviri. Privesc în urma mașinii și mă îndrept spre casă. Deschid ușor ușa, sper să nu mă audă nimeni. Mă descalț și urc tiptil spre camera mea. Deschid ușa și intru. Mă simt ușurată. Așez obiectul ciudat pe pat și mă îndrept spre șifonier. Simt o atingere pe mână, ca o adiere ușoară. E Arina. Urmez calea atingerii ei și mă îndreaptă spre obiectul ciudat de pe pat. Strălucește puternic sub acel material . Cât de ciudat este dar și minunat. Mă așez pe pat și dezvelesc obiectul. Lumina sa puternică mă forțează să îmi acopăr ochii. Privesc pe sub antebraț. E atât de minunat. E o cruce mărișoară , acoperită cu mii de pietricele colorate și minuscule. De ce mi- ar fi dat o cruce? Stai puțin, îmi aduc aminte că preotul mi- a spus că m- a visat cu o cruce în mână, asta trebuie să fie. Dar, cu ce scop e la mine? Cum o pot ajuta pe Arina?
- Arisha, domnișoară, ce faci la ora asta? De ce nu dormi? E târziu, de ce e fereastra deschisă?
Tata a dat buzna peste mine, cred că lumina puternică a crucii l-a trezit.
- Spune, de ce stai pe întuneric? Ce era acea lumină?
Aprinde lumina, încerc să ascund crucea sub pernă.
- Dă- mi chestia aia, acum.
- Nu, e a mea! Nu ai voie să pui mâna pe ea.
- Cine spune? Privește- mă cum pun mâna pe ea.
Mă forțează să îi dau obiectul. În ciuda efortului depus împotriva lui, tot reușește să ia crucea.
- Pentru ce ai nevoie de ea?
Nici bine nu termină de spus , că o scapă din mână.
- Ce fel de vrajă e asta? Vorbim mâine, acum dormi, nu îți mai repet din nou.
Iese nervos și izbește ușa în urma lui. De ce a reacționat așa? Mă aplec și iau crucea. Pur și simplu, e normală, nu îmi face rău. Ce a pățit? Mă schimb în pijamale , închid lumina și mă așez în pat, după ce închid fereastra și așez crucea sub pernă. Oboseala își spune cuvântul, adorm fără să îmi dau seama. Cât de bine e.
- Rish, hai, în seara asta ai balul, trebuie să te pregătești, avem multe de făcut.
E deja dimineață? Nu pot să cred. Mama mă trezește brusc, e abia 08:30.
- Vreau să dorm, mamă.
Stai, balul? E deja în seara asta? Ce repede a trecut. Sar repede din pat și crucea cade de sub pernă. Mama mă privește uimită, nervoasă și dezamăgită.
- Risha, ce e asta? Cu ce prostii te ocupi? Ți- am confiscat laptop-ul și te apuci de vrăji?
- Nu, mamă, înțelegi greșit. Îți pot explica.
- Atunci caută o explicație bună că nu plec din camera asta până nu o aud.
Cât de penibil, oare să îi spun? Mă va crede nebună, voi fi pedepsită. Se așează lângă mine și mă privește.
- Mamă, știi că de când a murit Arina, am momente în care îi simt prezența, e lângă mine, mă sfătuiește. Te rog să nu mă întrerupi și nu sunt nebună. Știu ce spun. Acum are nevoie de mine pentru a o ajuta să treacă dincolo, ea e captivă în această lume de 7 ani.
- Poftim? Tu ești bine? Rish, trebuie să accepți, ea a murit, nu se mai întoarce.
- Ba da. În seara asta, până la miezul nopții, trebuie să o ajut și va apărea în carne și oase, la biserica veche din pădure.
- De unde știi?
- Ea mi- a spus. Știi ziua în care tata a venit acasă mai devreme și a spus că mergem în vacanță? Era posedat de o vrăjitoare, cea care îl controla pe strigoiul care a ucis- o pe Arina.
- Nu, e o nebunie. Ea a murit într- un accident de mașină. Ray a lăsat- o să moară.
- Nu, Ray a încercat să o ajute, dar, a fost prea târziu. Tu nu înțelegi sau nu vrei.
Mama are ochii în lacrimi. Mă crede dar vrea să mă protejeze. Nu înțelege că fără ajutorul meu, Arina se chinuie în această lume, deși nici eu nu înțeleg.
- Minți! Nu există vrăjitoare. Eu, posedat? Când am spus că mergem în vacanță?
Tata a stat ascuns după ușă și a ascultat tot. Ochii lui, sunt plini de ură, e în stare să mă distrugă.
- Te rog, nu- mi face rău! Nu am nicio vină!