Mister de Halloween

Spirit

Sunt îngrozită de privirea tatălui meu, e plină de ură,emană numai frică. Mă așez pe pat,nu mai am control asupra picioarelor. Îi privesc pumnii,sunt pregătită să fiu lovită în orice moment, chiar dacă niciodată nu m-a lovit. Îmi acopăr fața cu mâinile și mă întind forțat pe pat, chiar mi-e frică. Își îndreaptă mâna spre părul meu ușor rebel, împletit într-o coadă. Privesc în oglinda din colțul camerei,mama nu știe ce să facă. Ne privește fix,își roade unghiile și tremură. Aud un zgomot. Îmi îndrept privirea spre vaza minusculă de pe dulapul de lângă oglindă. Se mișcă,deși nimic nu îi putea provoca dezechilibru. Începe să leviteze. E sora mea,spiritul ei,vrea să mă ajute. Îmi ascund privirea,nu vreau să văd ce se poate întâmpla. Aud o pocnitură.
- Aau! Ce vrajă mai este și asta?
Vreau să văd ce se întâmplă,prea târziu. Tata își înfinge mâna în părul meu. Încep să țip,mă ridică de pe pat cu forța .
- Tată,mă doare,dă-mi drumul!
Vaza ,care stă pe podea,se ridică iar și îl lovește mai puternic. Din cauza durerii provocate de Arina,tata mă izbește pe pat.
- Ce înseamnă asta?
Durerea îmi înneacă ochii în lacrimi.
- Chiar nu înțelegi? E Arina, nu e nicio vrajă. Spiritul ei,e prezent în această cameră. Mereu a fost alături de noi,dar,voi ați fost prea orbi să observați. Mereu m-ați judecat ca fiind nebună.
- Copilă,tu te auzi ce spui? Continui să spui numai tâmpenii.
- Rick,privește,oglinda.
Mama ne atrage atenția asupra oglinzii aburite. Sora mea, scrie un mesaj.
Mamă,tată,sunt Arina. Ascultați-o pe Risha,veți înțelege.
Tata a rămas cu gura căscată,mama plânge.
- Nu,nu e posibil.
Tata se îndreaptă spre oglindă și încearcă să șteargă mesajul,dar,în zadar.
- De ce? De ce nu vreți să mă ascultați?
Privesc ceasul. E deja ora 09:10. Alerg repede spre sufragerie,vreau să mă schimb pentru a- l anunța pe Damian și frații lui despre acest incident.
- Unde pleci? Stai aici și ne spui tot.
Tata e pregătit să mă asculte,mama la fel . Își ține o pungă cu gheață pe toată mâna,cred că e rănit grav.
- Mamă,te rog, trebuie să ajung la Damian.
- Nu,draga mea. Tocmai ce am văzut e ceva imposibil. Fă- ne să înțelegem.
Nu știu de unde să încep,mi- e frică să nu mă trimită la nebuni.
-Păi mamă,mai bine vă așezați. Ceea ce vă voi spune,e ușor șocant. În seara aceasta ,de Halloween, Arina va apărea în carne și oase, la biserica veche.
- Poftim? Draga mea,înțelege că...
- Nu mamă,veniți în seara aceasta după ce se termină balul,îmi veți da dreptate. Vă rog,aveți încredere în mine.
- Arisha , eu nu înțeleg ceva. Stai jos,nu pleci nicăieri acum. Ce căutam întins pe iarbă,în fața casei,noaptea târziu?
- Tată,tu ai fost posedat de o vrăjitoare. Cea care îl avea ca sclav pe strigoiul care a ucis- o pe Rina. Acel strigoi era domnul Smith.
- Smith? Vecinul a murit acum 8 ani. Și cum adică "era"?
- Păi,l-am ucis,împreună cu preotul Andrew ,Ray,Dean și Damian.
- Andrew? Fetițo,nu ți- e rușine? Și Ray? De ce cu acel criminal? Și cum să ucizi un strigoi? Măcar există așa ceva?
- Tată,tu nu știi nimic.
- Rick,ai venit acasă și ai spus că vom merge într- o vacanță. Ai fost ciudat,dar chiar am crezut.
- Anne,vorbești serios?
- Cel mai serios.
Tata nu mai știe ce să spună.
- Ce e această cruce?
- Nu știu mamă,astăzi aflu. Nu te îngrijora,te rog. Cred că e pentru călăuzirea sufletului Arinei.
Mama se așează pe pat,tata privește pe geam,sunt amândoi fără grai.
- Cine ți-a spus ție toate astea?
- Nu contează,tată.
Nici nu îl pot privi,momentan simt un fel de dezgust față de el.
- Vă rog,trebuie să plec.
- Nu. Pentru asta,stai pedepsită toată seara. Nu mergi la bal.
Cât de rău poate fi. Nu vrea să creadă ce aude.
- Dar...
- Niciun" dar". Acum,în camera ta.
Încep să plâng și ies brusc din sufragerie. Urc scările spre camera mea. Cineva bate în ușă,e nerăbdător.
- Imediat!
Cine poate fi? Deschid ușa.
- Ce cauți aici?