Mister de Halloween

Jack

    Arina, sora mea,era o fată minunată. Avea părul negru, uşor buclat, ochii verzi si mari, buzele micuţe şi nasul mic şi cârn îi făceau chipul drăguţ asemeni unei păpuşi. Avea un prieten, un iubit, Ray, cel mai popular din şcoală. Având în vedere acest lucru, el nu se arăta, nu se credea popular. Se considera un elev ca şi ceilalţi, era modest şi atent cu toată lumea. Pe sora mea o iubea cel mai mult, mereu îi făcea surprize mici dar semnificative, îi scria poezii, mereu o aducea acasă în braţe. Erau definiţia iubirii adevărate. Mereu mi-am dorit un iubit ca el, până am aflat că mi-a lăsat sora să moară singură.
Era seara de 14 iunie, o seară frumoasă. Era ziua unei prietene, Arina purta o rochie scurtă, albă cu volănaşe roz, arăta ca o păpuşă vie, ea era idealul meu în viaţă. Seara târziu, când au plecat de la petrecere, şoferul, fratele lui Ray, s-a hotărât să meargă pe scurtătură, prin pădure, pe lângă prăpastie. Ştia drumul şi cu ochii închişi, doar că, în acea seară, norocul nu a mai fost de partea lor. Ascultau muzică şi spuneau glume. Arina avea sacoul lui Ray pe ea...au ajuns la valea morţii ( aşa îi zic eu ) și Dean a încercat să ţină frâna, dar aceasta nu mai funcţiona, a pierdut controlul volanului şi s-a rostogolit. Cei doi au fost aruncaţi cu forţa din maşină, dar sora mea a rămas agăţată de portiera. Nu putea rupe rochia, era rănită grav la piciorul drept, benzina era peste tot, Ray stătea atârnat de o cracă din prăpastie și era cât pe ce să moară. Sora mea ţipa după ajutor, Dean l-a tras imediat pe Ray din prăpastie, apoi s-au chinuit să ajungă la ea, numai că Dean avea piciorul rupt şi se sprijinea de fratele său. Au încercat să ajungă la ea, dar a fost prea târziu, maşina a explodat imediat. Cei doi au căzut pe pietre aruncaţi de forţa exploziei. Dacă l-ar fi lăsat pe Dean să aştepte puţin, sora mea ar fi fost în viaţă, aş fi avut de la cine să învăţ orice, să mă cert cu ea, să ne iubim ca surorile. Dar, acum sunt blestemată să trăiesc cu amintirea ei.
- Sunt aici, mereu lângă tine...
Iar se aude acea şoaptă și un fior rece mă trece prin tot corpul. Oare e ea, sora mea? Arina?
Vocea aceasta mă urmăreşte de ceva timp, dar, am învăţat să o ignor, deşi acum e mai puternică. O aud mai des, încerc să o las deoparte, dar, în zadar, nu vrea să îmi dea pace. Oare, e sora mea, care încearcă să ia legătura cu mine? Dar de ce mai este încă pe pământ? De ce bântuie pe aici şi nu e în cealaltă lume? Oare, mai are ceva de spus? Recunosc, în ciuda faptului că îmi place să cercetez, acum mi-e frică, puţin, chiar dacă presupun că e Arina.
Continui să citesc de unde am rămas, poate găsesc ceva despre acest Jack. Să vedem. Mai privesc o dată în spatele meu, mi-e cam frică aşa că aprind lumina. Mă uit la laptop şi o imagine apare deodată. E un felinar sculptat din dovleac. Închid ochii, sper că nu e adevărat. Îi deschid şi ca să vezi, am găsit un paragraf sau capitol numit "Jack -o'- lantern ". Deja sună interesant. " Sculptarea de Jack -o'-lantern, presupune modelarea a unor felinare din napi pentru luminare sufletelor din purgatoriu și numele provine dintr-o legendă. Deci se pare că există și legende de Halloween, am dat peste un subiect extrem de interesant. Se zice că Jack ar fi păcălit Diavolul să se urce într-un măr și pentru a-l împiedica să se răzbune şi să-şi ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. . Deja acest Jack îmi lasă o impresie bună, îmi place până acum.
Dar diavolul a fost înfuriat și pentru a se răzbuna, bătrânul Jack a fost blestemat să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra în Rai sau în Iad, și să poarte cu el un felinar, singura lui sursă de lumină pentru calea sa.
Hmm...interesant, eu credeam că felinarul se ţine la fereastră pentru a alunga spiritele rele...săracul Jack, dar isteţ oricum. Deci, pentru a trece în lumea cealaltă, trebuie să sculptez un dovleac sau nap, pentru a o ajuta pe Arina să treacă, să nu mai fie captivă în această lume. Draga mea soră, nu am știut că ești blocată pe acest pământ blestemat...dacă aș fi știut de la început acest lucru, poate ar fi fost cu totul altfel, deși nu ştiu cum să fac. Acum am realizat, cred că de asta mi-a apărut imaginea felinarului, apoi a dispărut.
- A fost un semn de la tine, nu Rina? Dă-mi un semn dacă eşti aici, te rog!
Privesc spre oglindă, e aburită într-un singur loc, dar, cum? Eu nu am suflat asupra ei și în cameră este destul de cald. Privesc mai atent și se pare că apare ceva, de parcă ar scrie cineva pe ea. E un mesaj, de la ea, cred...da, e scrisul ei. Scrie...