Mister de Halloween

Antidot

   Nu pot să cred ce văd, ce simt. Tata, mă sugrumă, mă vrea moartă. Bine, chiar dacă nu e cu voia lui, tot e ciudat. Cred că de fiecare dată când îl voi privi, îmi voi aminti de aceste momente blestemate. Arina, unde eşti? Nu îi mai simt prezenţa, de mult nu a mai fost lângă mine. Cu ultima speranţă şi abia respir, mă uit în spate, la bărbatul care murmură. Privirea îmi este înceţoşată și el se apropie. E Ray, cu o carte imensă şi veche în mână. Cred că e o incantaţie sau ceva de genul.
- Nuu, încetează! Închide cartea aia blestemată!
   Mă aruncă din "ghearele " lui şi mă izbeşte de garajul domnului Smith. Capul meu, m-am lovit grav, să nu mai zic de spate. Vrăjitoarea, se apropie de Ray, face o vrajă şi îi zboară cartea din mână. Îl ridică deasupra solului, vrea să îl ucidă. Încerc să ajung la carte care e la distanţă de vreo 50 de metri de mine. Mă târăsc până la ea, sper să ajung să termin incantaţia, doar să nu mă vadă. Mama, e încă în baie, poate nu a auzit nimic. Merg în patru labe, ajung la carte, o iau în braţe şi continui incantaţia. Citesc mecanic, nu îmi dau seama ce scrie, știu doar că trebuie rostit pentru a scăpa de această povară. Ray este izbit la pământ şi tata aleargă spre casa lui Damian apoi îşi ia zborul. Trebuie, trebuie să ajungem înaintea ei. Mă îndrept spre Ray, sper să fie bine.
- Ray? Mă auzi? Spune ceva!
- Repede, la maşină!
   Se ridică de pe pământ şi îşi aşează toate oasele la locul lor. Trosnetul lor mă sperie, mi s-a făcut pielea de găină, uitasem că el e un vampir.
- Repede, nu e timp de stat!
- Bine!
  Privesc cerul, luna plină mai are puţin şi se iveşte de după nori. Damian, cred că se va transforma. Urcăm în maşină dar nu apuc să-mi aşez centura de siguranţă că a pornit maşina cu o viteză ce mă forţează să îmi lipesc corpul de scaunul maşinii. Cartea e în siguranţă în braţele mele și Ray conduce maşina de parcă ar fi un car cu cai. Deja am ajuns și sper ca mama să nu observe lipsa noastră, prea mult. Coborâm din maşină şi intrăm forţat pe uşă. Nu ne mai descălţăm, urcăm direct la etaj. Intrăm tiptil în cameră și tata, adică vrăjitoarea, ne aşteaptă. Îl ţine pe Dean captiv în braţele ei.
- Ce prostie, acest corp nu e bun de nimic!
   Vrăjitoarea, iese din corpul tatălui meu care cade pe podea de parcă e supt de viaţă, e inconştient . Ray îl ridică imediat şi îl izbeşte pe pat, lângă Damian, care doarme. Dar, de ce doarme?
- În sfârşit în corpul meu.
  În timp ce îşi admiră unghiile imense de la o mână, unghiile de la cealaltă mână sunt pe cale să îi străpungă gâtul lui Dean.
- Aruncaţi cartea, dacă nu, păpuşelul moare.
   Păpuşelul? Serios? Abia ne abţinem să nu râdem și Dean s-a înroşit la faţă. Cu o forţă invizibilă, vrăjitoarea îmi zboară cartea din mână. Vreau să o iau dar, ceva nu îmi dă voie. Blestemata, m-a vrăjit, simt că sunt legată de ceva, dar doar simt.
- Gata, nu mai ai cartea, îl poţi elibera acum!
- Ha, ha, ha!!! Nu aşa uşor, el trebuie să fie sortitul meu.
   Priveşte spre Dean și îl miroase de parcă ar fi un câine care adulmecă. Nu cred, îl linge pe faţă. Iaaac, cât de scârbos! Dean mai are puţin şi vomită. Luna plină, se iveşte, îşi aşează vălul de lumină asupra lui Damian. Îl deranjează, încearcă să îşi acopere ochii, dar,mâinile i se transformă. Sunt păroase, au gheare, exact ca în visul meu. Faţa îi este acoperită de blană, muschii feţei i se dezvoltă treptat, hainele i se rup din cauza corpului care creşte văzând cu ochii. Deschide ochii, începe să plângă, dar, plânsul i se transformă în urlet. Cât de înfricoşător, dar, mi-e milă de el. Pentru el e o povară să fie o bestie deși cred că pentru oricine ar fi. Podeaua se cutremură la fiecare pas de-al lui. Se apropie de mine şi Ray, îl simte că e un "inamic ", fiind vampir.
- Nu, încearcă să te calmezi, totuşi e fratele tău mai mic.
  Ray încearcă să se abţină, să nu îşi rănească propriul frate mai mic.
- În sfârşit, puţin spectacol. Merită să privesc.
   Ce vrăjitoare idioată. Simt o adiere pe mână, privesc dar nu e nimic.
- Arina, tu eşti? Era şi timpul să apari. Hai, repede, dă cartea, nu e timp de pierdut.
- Tu, Salvatoareo, ce şopteşti acolo?
- Spun doar o poezie, îmi este dor de şcoală.
- Îţi permiţi să-mi vorbeşti astfel?
- Da, priveşte-mă!
  Cartea zboară deodată în braţele mele şi încep să citesc. Îl eliberează pe Dean, care se loveşte la cap, sângerează și Ray abia se abţine să nu îşi "devoreze " fratele. Rostesc ultimele cuvinte și vrăjitoarea se zvârcoleşte în toate părţile.
- Îți va părea rău, fetiţo!
  A explodat! Cu toţii ne-am acoperit privirile, dar mă uit spre oglinda aburită aburită, primesc din nou un mesaj. Scrie vrăjitoare, pulbere, antidot. Asta e, pulberea din vrăjitoare, e antidotul băieţilor. Apuc repede o vază de la flori şi încerc să pescuiesc toată pulberea, de parcă ar fi nişte licurici. Gata, vrăjitoare pulbere, la pachet. Damian e pe cale să îşi muşte fratele. Suflu asupra lor pulberea strălucitoare și amandoi cad la pământ, inconştienţi. Tata încă zace adormit pe pat, sper să nu se trezească prea curând.
- Arina, îţi mulţumesc, draga mea! Cât de mult aş vrea să te îmbrăţișez. Dacă nu erai tu, probabil Damian şi Ray erau morţi, poate chiar şi Dean. Datorită ţie, cei doi sunt vindecaţi.
   Îl privesc pe Damian, în ciuda faptului că lumina lunii încă e aşezată pe faţa lui, toată blana de pe corp i se retrage,chiar şi muşchii faciali, totul e normal. Ray se trezeşte și e puţin ameţit.
- Arisha, eşti bine?
- Sigur, tu? Stai puţin, vreau să testez ceva.
   Alerg până în camera frigorifică şi iau un pachet de sânge, vreau doar să ştiu dacă s-a vindecat. Mă întorc la Ray şi îi dau să guste. Bea puţin şi se uită mirat la mine. Se ridică imediat şi fuge la baie. Ce e cu el? Îl ajut pe Dean să îşi bandajeze rana de la cap dar se aud paşi.
- Chiar atât de mult mă urăşti? Sângele, îmi provoacă vomă. Deci, sunt vindecat?
- Da, împreună cu Damian, amândoi.
  Pe chipul lui Ray se afişează o expresie nemaivăzută. E foarte fericit și are ochii în lacrimi, așa că mă îmbrăţişează puternic.
- Mulţumesc, Rish! De șapte ani aştept acest moment.
- Cu plăcere, doar că nu am fost singură. Arina, e aici, ea mi-a spus de antidot .
- Arina, iubirea mea, cât de dor îmi este de ea!
   Tata, se mişcă, aproape deschide ochii şi Damian e lângă el. Trebuie să găsesc o scuză bună .