Mister de Halloween

Antidot

Nu pot să cred ce văd, ce simt. Tata,mă sugrumă, mă vrea moartă. Bine, chiar dacă nu e cu voia lui,tot e ciudat. Cred că de fiecare dată când îl voi privi,îmi voi aminti de aceste momente blestemate. Arina, unde eşti? Nu îi mai simt prezenţa, de mult nu a mai fost lângă mine. Cu ultima speranţă şi abia respir,mă uit în spate,la bărbatul care murmură. Privirea îmi este înceţoşată, el se apropie. E Ray,cu o carte imensă şi veche în mână. Cred că e o incantaţie sau ceva de genul.
- Nuu, încetează! Închide cartea aia blestemată!
Mă aruncă din "ghearele " lui şi mă izbeşte de garajul domnului Smith. Capul meu,m-am lovit grav,să nu mai zic de spate. Vrăjitoarea, se apropie de Ray, face o vrajă şi îi zboară cartea din mână. Îl ridică deasupra solului, vrea să îl ucidă. Încerc să ajung la carte care e la distanţă de vreo 50 de metri de mine. Mă târâi până la ea,sper să ajung să termin incantaţia, doar să nu mă vadă. Mama, e încă în baie. Poate nu a auzit nimic. Merg în patru labe,ajung la carte, o iau în braţe şi continui incantaţia. Citesc mecanic, nu îmi dau seama ce scrie. Ştiu doar că trebuie rostit pentru a scăpa de această povară. Ray este izbit la pământ şi tata aleargă spre casa lui Damian, acum îşi ia zborul. Trebuie, trebuie să ajungem înaintea ei. Mă îndrept spre Ray, sper să fie bine.
- Ray? Mă auzi? Zi ceva?
- Repede, la maşină.
Se ridică de la pământ şi îşi aşează toate oasele la locul lor. Trosnetul lor mă sperie, mi s-a făcut pielea de găină. Uitasem că el e un vampir.
- Repede, nu e timp de stat!
- Bine.
Privesc cerul,luna plină mai are puţin şi se iveşte de după nori. Damian, cred că se va transforma. Urcăm în maşină . Nu apuc să-mi aşez centura de siguranţă că a pornit maşina cu o viteză ce mă forţează să îmi lipesc corpul de scaunul maşinii. Cartea e în siguranţă în braţele mele. Ray conduce maşina de parcă ar fi un car cu cai. Deja am ajuns. Sper ca mama să nu observe lipsa noastră,prea mult. Coborâm din maşină şi intrăm forţat pe uşă. Nu ne mai descălţăm,urcăm direct la etaj. Intrăm tiptil în cameră. Tata, adică vrăjitoarea, ne aşteaptă. Îl ţine pe Dean captiv în braţele ei.
- Ce prostie, corpul ăsta nu e bun de nimic.
Vrăjitoarea ,iese din corpul tatălui meu. El cade pe podea de parcă e supt dr viaţă. E inconştient pe podea. Ray îl ridică imediat şi îl izbeşte pe pat,lângă Damian, care doarme. Dar,de ce doarme?
- În sfârşit în corpul meu.
În timp ce îşi admiră unghiile imense de la o mână, unghiile de la cealaltă mână sunt pe cale să îi străpungă gâtul lui Dean.
- Aruncaţi cartea, dacă nu,păpuşelul moare.
Păpuşelul? Serios? Abia ne abţinem să nu râdem, Dean s-a înroşit la faţă. Cu o forţă invizibilă, vrăjitoarea îmi zboară cartea din mână. Vreau să o iau dar,ceva nu îmi dă voie. Blestemata, m-a vrăjit, simt că sunt legată de ceva, doar simt.
- Gata, nu mai ai cartea, îl poţi elibera.
- Ha,ha,ha!!! Nu aşa uşor. El trebuie să fie sortitul meu.
Priveşte spre Dean , îl miroase de parcă ar fi un câine care adulmecă. Nu cred,îl linge pe faţă. Iaaac, cât de scârbos! Dean mai are puţin şi vomită. Luna plină, se iveşte. Îşi aşează vălul de lumină asupra lui Damian. Îl deranjează, încearcă să îşi acopere ochii, dar,mâinile i se transformă. Sunt păroase,au gheare. Exact ca în visul meu. Faţa îi este acoperită de blană, muschii feţei i se dezvoltă treptat ,hainele i se rup din cauza corpului care creşte văzând cu ochii. Deschide ochii,începe să plângă, dar,plânsul i se transformă în urlet. Cât de înfricoşător, dar,mi-e milă de el. Pentru el e o povară să fie o bestie,pentru oricine ar fi. Podeaua se cutremură la fiecare pas de-al lui. Se apropie de mine şi Ray. Îl simte că e un "inamic ", fiind vampir.
- Nu,încearcă să te calmezi. Totuşi e fratele tău mai mic.
Ray încearcă să se abţină, să nu îşi rănească propriul frate mai mic.
- În sfârşit, puţin spectacol. Merită să privesc.
Ce vrăjitoare idioată. Simt o adiere pe mână. Privesc dar nu e nimic.
- Arina, tu eşti? Era şi timpul să apari. Hai,repede, dă cartea,nu e timp de pierdut.
- Tu,Salvatoareo, ce şopteşti acolo?
- Spun doar o poezie, mi-e dor de şcoală.
- Îţi permiţi să-mi vorbeşti astfel?
- Da,priveşte-mă!
Cartea zboară deodată în braţele mele şi Încep să citesc. Îl eliberează pe Dean, care se loveşte la cap,sângerează. Ray abia se abţine să nu îşi "devoreze " fratele. Rostesc ultimele cuvinte, vrăjitoarea se zvârcoleşte în toate părţile.
- O să-ţi pară rău, fetiţo!
A explodat. Cu toţii ne-am acoperit privirile. Privesc oglinda. E aburită, primesc din nou un mesaj. Scrie vrăjitoare, pulbere, antidot. Asta e,pulberea din vrăjitoare, e antidotul băieţilor. Iau repede o vază de la flori şi încerc să pescuiesc toată pulberea. Parcă ar fi nişte licirici. Gata, vrăjitoare pulbere, la pachet. Damian e pe cale să îşi muşte fratele. Suflu asupra lor pulberea strălucitoare. Amandoi cad la pământ ,inconştienţi. Tata încă zace adormit pe pat,sper să nu se trezească prea curând.
- Arina, îţi mulţumesc, draga mea. Cât de mult aş vrea să te îmbrăţișez. Dacă nu erai tu,probabil Damian şi Ray erau morţi, poate chiar şi Dean. Datorită ţie, cei doi sunt vindecaţi.
Îl privesc pe Damian. În ciuda faptului că lumina lunii încă e aşezată pe faţa lui, toată blana de pe corp i se retrage,chiar şi muşchii faciali. Totul e normal. Ray se trezeşte, e puţin ameţit.
- Arisha, eşti bine?
- Sigur, tu? Stai puţin, vreau să testez ceva.
Alerg până în camera frigorifică şi iau un pachet de sânge. Vreau doar să ştiu dacă s-a vindecat. Mă întorc la Ray şi îi dau să guste. Bea puţin şi se uită la mine. Se ridică imediat şi fuge la baie. Ce e cu el? Îl ajut pe Dean să îşi bandajeze rana de la cap. Aud paşi.

- Chiar atât de mult mă urăşti? Sângele, îmi provoacă vomă. Deci, sunt vindecat?
- Da şi Damian. Amândoi.
Pe chipul lui Ray se afişează o expresie nemaivăzută. E foarte fericit,are ochii în lacrimi. Mă îmbrăţişează puternic.
- Mulţumesc, Rish. De 7 ani aştept acest moment.
- Cu plăcere, doar că nu am fost singură. Arina, e aici. Ea mi-a spus de antidot .
- Arina,iubirea mea,cât de dor mi-e de ea.
Tata, se mişcă. Aproape deschide ochii şi Damian e lângă el. Trebuie să găsesc o scuză bună .