Mister de Halloween

Damian

   Eu, vinovată pentru tot. Dacă nu aş fi ieşit la "vânătoare" de strigoi, toată lumea ar fi fost în siguranţă acum. Oof, curiozitatea mea, dar, măcar am aflat adevărul despre moartea surorii mele și am putut să iert frații. Abia acum realizez mesajul scris pe oglindă. Asta a încercat să îmi spună Arina, că a fost ucisă de un strigoi. Doamne, cât de prostuţă sunt! Acum ceea ce mă interesează este ca Ray să fie bine. Cum dau de el? Privesc pe geam spre casa lui Ray care e mai departe de mine cam cu două străzi. Încerc să desluşesc prin lumina palidă a dimineţii deși o lumină puternică urmăreşte maşina. E ea, Arina, fapt ce mă face să mă simt uşurată. Îl apără de creatura stupidă chiar și din altă lume. Aud paşi apăsaţi așa că mă las pe genunchi şi pândesc pe fereastră. Strigoiul se îndreaptă spre garaj, uitându-se cu frică în urmă, se teme de sora mea. Trece în timp ce se uită insistent la fereastra mea, probabil ar fi în stare să mă distrugă. Mă îndrept spre şifonierul meu alb cu oglindă pe mijloc, pentru a-mi lua pijamalele cu iepuraşi. Mai întâi mă privesc în oglindă și se pare că părul meu brunet e ciufulit şi ochii verzi sunt roşii pe margine. Sunt foarte obosită și observ că pe zi ce trece semăn tot mai mult cu Arina. Îmi prind părul într-o coadă împletită şi mă schimb în pijămăluţele pufoase, apoi mă așez pe pat, sper să reușesc să mai dorm câteva ore, mă simt ostenită.
- Arisha, hai, micul-dejun e gata!
   Serios? Abia dacă am dormit 10 minute. Încerc să deschid ochii şi mă uit la ceas. E deja ora 10:55, niciodată nu am dormit atât de mult. Deşi, e week-end și aș potea să mai dorm. Încerc acest lucru dar mama insistă cu ciocănitul în uşă.
- Rish, ce ai făcut toată noaptea? Te aşteaptă un băiat jos. Zice că sunteţi colegi de şcoală.
   Dacă ar şti ce am făcut aseară, mi-ar pune gratii la fereastră, dar tot aş găsi o cale de scăpare. Stai, abia acum am realizat...despre ce băiat e vorba? Mi-a sărit tot somnul și la fel de repede sar imediat din pat, mă încalț cu papiceii de casă și ies din cameră. Nici nu m-am uitat în oglindă, cred că arăt mai groaznic decât strigoiul. Cobor scările şi ajung în bucătărie.
- Mamă, unde e băiatul?
- În sufragerie.
   Cine se poate trezi cu noaptea în cap să vină la mine mai ales că e week-end? Vorba vine "noaptea ", deși e totuși devreme pentru vizite. Deschid uşa şi surpriză.
- Damian? Ce cauţi aici?
  Mă îndrept furioasă spre el, în timp ce îi vorbesc în şoaptă. Se uită la mine şi începe să râdă.
- Ce s-a întâmplat cu părul tău? A explodat ceva în el?
- Ha ha, foarte amuzant, am uitat să râd.
- Am venit să văd dacă eşti bine, m-a rugat Ray. El nu putea veni, probabil  l-ar fi făcut mama ta una cu pământul.
- Da, înţeleg. Aseară, de fapt astăzi dimineaţă, creatura l-a urmărit, dar, apoi sora mea l-a alungat. Iar a apărut sub formă de lumină puternică apoi strigoiul s-a întors, îi este frică de ea.
- Doriţi ceva, copii?
- Mamă, serios? Mereu apari aşa să mă sperii?
- Mulţumesc, doamnă, dar nu. Tocmai plecam. O zi frumoasă vă doresc!
   Se uită la mine în timp ce pleacă, mă ţine de mână și îmi face cu ochiul. Cât e de drăguţ, cred că m-am înroşit toată.
- Cine e băiatul? E destul de drăguţ!
- Vai mamă, ce jenant! E Damian, un coleg.
   Merg în bucătărie, îmi iau bolul cu cereale şi urc în camera mea. Damian mi-a lăsat un bileţel când m-a luat de mână așa că l-am ascuns în buzunarul pijamalei. Urc repede în cameră, aşez bolul pe masă şi mă izbesc pe pat, simt că nu mai am răbdare. Oare, ce scrie?