Mister de Halloween

Adevăr

În viaţa mea nu am simţit o frică mai mare. Era cât pe ce să fiu devorată de un strigoi. Totuşi, ce căuta în garajul domnului Smith? Şi tipul străin, de unde a ştiut unde sunt? Merg pe burtă până la maşină, deschid portiera şi urc repede. Fără să stau pe gânduri, Închid portiera şi privesc pe ascuns. Tipul din faţa mea e un bărbat bine făcut, părul şaten, până la nivelul umerilor şi poartă un palton negru până la călcâie. Are un fel de furtun care îl ţine deasupra creaturii. A dat drumului unei soluţii albe. Ce naiba e? Se întoarce şi intră repede în maşină. Strigoiul se întoarce pe o parte şi pe alta,de parcă acea soluţie îl arde şi ţipă. Sper să nu se trezească nimeni. Tipul de lângă mine porneşte maşina.
- A murit?
- Nu,doar îl încetineşte. Îmi spui şi mie ce caută o copilă de 15 ani,afară la ora asta,căutând moartea cu lumânarea?
- Ce? Stai puţin, de unde ştii câţi ani am?
Tipul se întoarce cu faţa spre mine.
- Chiar nu mă recunoşti? Ce memorie scurtă ai. Eşti un copil,nu am la ce să mă aştept.
- Nu cred, Ray? Te-ai schimbat. Ce cauţi aici? De unde ai ştiut unde sunt? Şi cum,cu ce l-ai udat pe strigoi?
- Vorbim când ajungem acasă. Taci.
Stai,"ajungem acasă "? Acasă unde? La cine? Şi Ray, cum de are tupeul să vorbească cu mine? Opreşte maşina în faţa casei lui. Mă ia de braţ şi mă trage spre uşa casei.
- Ia mâna de pe mine, criminalule. Cum de ai tupeu să mă atingi după ce ai lăsat-o pe Arina să moară?
- Vrei să auzi adevărul? Intră în casă, dacă nu vrei să mori.
Ce vrea să spună? Văd că are agăţate multe căciulii de usturoi la ferestre şi la uşă. Ciudat. Îmi deschide repede uşa şi intră după mine. Îmi ia geaca, o aşează în cuier şi mă conduce la camera de la etaj. Intru încet, mi-e frică. Dean priveşte atent pe fereastră şi mai este un băiat, cam de-o vârstă cu mine. Cine e oare?
- Ia loc, te rog.
- Ray , te-ai întors. Mi-am făcut griji.
Se pare că cei doi fraţi au un frate mai mic. Se întoarce spre mine, nedumerit apoi zâmbeşte.
- Damian, ea este Arisha, sora Arinei.
- Sora ei? Ce caută aici? Ne-a făcut destule probleme.
- Damian, nu. Trebuie să ştie adevărul. În seara asta putea să fie ucisă de aceeaşi creatură ca si Arina.
- Poftim? Ea a murit în accident, a explodat cu maşina. Aşa ai zis.
- Aşa a vrut mama să spun. Nimeni nu mă credea când le-am zis cum a fost de fapt. După ce maşina s-a răsturnat, eu cu Dean am fost aruncaţi, dar,sora ta nu era agăţată de portieră, era ţinută cu forţa de creatura aia blestemată. Am încremenit pe loc dar când m-am hotărât să o salvez, a fost prea târziu. A explodat, maşina, dar de ea nu ştiu nimic.
Nu cred. Timp de 7 ani am trăit cu gândul că sora mea a fost lăsată să moară, chiar de iubitul ei şi acum aflu de fapt că el era în stare să moară pentru ea. Îl privesc. S-a aşezat pe un scaun de metal şi îşi ţine mâinile la ochi. Plânge.
- Îmi pare rău, sincer,nu am ştiut.
Chiar îmi pare rău că l-am judecat atât timp.
- Dar ce era soluţia aia?
- E pastă de usturoi şi agheasmă. L-a încetinit, deşi, trebuie ucis.
- Păi cum? Trebuie un preot.
- Ştiu, deja îl avem. Mâine în zori, îl atragem la mormânt şi îl ucidem.
- Mâine? Eu trebuie să ajung acasă.
- Nu în seara asta,Arisha. Vrei să fii devorată? Apropo, ce i-ai băgat în gură?
- Era o fumigenă cu tămâie. Ştiu, e stupid.
- Nu,e genial. Băieţi, trebuie să faceţi şi voi câteva.
Damian mi-a dat dreptate. E foarte drăguţ. Dean mă salută din priviri. Stinge brusc lumina. Văd prin întuneric cum ne face semn să nu facem zgomot. Damian mă ţine culcată pe pat. Dean şi Ray stau la pândă cu pasta de usturoi lângă ei. Mi-e frică. Respir mai greu, auzul mi-e acoperit de bătăile inimii. Închid ochii şi sper să se termine odată.
- Se apropie. Nu va putea intra, dar nu ştiu dacă va pleca.
Simt o atingere pe frunte. Nu e Damian. Văd o lumină pală. De unde vine? E în faţa uşii de la intrare şi creatura s-a speriat. Ce poate fi?