Mister de Halloween

Adevăr

   În viaţa mea nu am simţit o frică mai mare. Era cât pe ce să fiu devorată de un strigoi, o creatură care nu ar avea ce căuta în garajul domnului Smith.
Acum am parte de un salvator, tipul străin care a apărut de nicăieri...de unde a ştiut unde sunt? Merg pe burtă până la maşină, deschid portiera şi urc repede. Fără să stau pe gânduri, închid portiera şi privesc pe ascuns. Tipul din faţa mea e un bărbat bine făcut, părul şaten, până la nivelul umerilor şi poartă un palton negru până la călcâie. Are un fel de furtun pe care îl ţine deasupra creaturii, o soluție albă curgând din el, creatura scoțând tot felul de sunete înfricoșătoare, de zici că se îneacă. Ce naiba poate fi? Se întoarce şi intră repede în maşină. Strigoiul se întoarce pe o parte şi pe alta, de parcă acea soluţie îl arde şi ţipă...sper doar să nu se trezească nimeni. Tipul de lângă mine porneşte maşina și pleacă repede.
- A murit?
- Nu, doar îl încetineşte. Îmi spui şi mie ce caută o copilă de 17 ani, afară la ora aceasta, căutând moartea cu lumânarea?
- Poftim? Stai puţin, de unde ştii câţi ani am?
Tipul se întoarce încet cu faţa spre mine, trebuie să fie atent și la drum.
- Chiar nu mă recunoşti? Ce memorie scurtă ai. Eşti doar un copil, nu am la ce să mă aştept.
- Nu cred, Ray? Te-ai schimbat. Ce cauţi aici? De unde ai ştiut unde sunt? Cum, cu ce l-ai udat pe strigoi? E un strigoi, nu?
- Vorbim când ajungem acasă!
Cum adică "ajungem acasă "? Acasă unde? La cine? Nu înțeleg cum de Ray are tupeul să vorbească cu mine. Opreşte maşina în faţa casei lui. Mă apucă de braţ şi mă trage cu forța spre uşa casei.
- Ia mâna de pe mine, criminalule! Cum de ai tupeu să mă atingi după ce ai lăsat-o pe Arina să moară?
- Vrei să auzi adevărul? Intră în casă, dacă nu vrei să mori.
Ce vrea să spună? Văd că are agăţate multe căciulii de usturoi la ferestre şi la uşă. Îmi deschide repede uşa şi intră după mine. Îmi ia geaca, o aşează în cuier şi mă conduce la camera de la etaj. Intru încet, mi-e frică. Am ajuns într-o casă străină, casă în care locuiește criminalul surorii mele și cred că am tot dreptul să fiu speriată. Dean mă privește uimit, fără să salute apoi priveşte atent pe fereastră şi mai este un băiat, cam de-o vârstă cu mine. Cine e oare?
- Ia loc, te rog!
- Ray, te-ai întors! Mi-am făcut multe griji!
Se pare că cei doi fraţi au un frate mai mic. Se întoarce spre mine, nedumerit apoi zâmbeşte.
- Damian, ea este Arisha, sora Arinei.
- Sora ei? Ce caută aici? Ne-a făcut destule probleme.
- Damian, nu! Trebuie să ştie adevărul, are tot dreptul. În seara aceasta putea să fie ucisă de aceeaşi creatură ca si Arina.
- Poftim? Ea a murit în accident, a explodat cu maşina, aşa ai zis!
- Aşa a vrut mama să spun. Nimeni nu mă credea când le-am zis cum a fost de fapt. După ce maşina s-a răsturnat, eu cu Dean am fost aruncaţi, dar sora ta nu era agăţată de portieră, era ţinută cu forţa de creatura aia blestemată. Am încremenit pe loc dar când m-am hotărât să o salvez, a fost prea târziu. A explodat maşina dar de ea nu ştiu nimic.
Nu îmi vine să cred, timp de șapte ani am trăit cu gândul că sora mea a fost lăsată să moară, chiar de iubitul ei şi acum aflu de fapt că el era în stare să moară pentru ea. Îl privesc fără să mai spun nimic, se așează pe un scaun de metal şi îşi ţine mâinile la ochi...se pare că plânge.
- Îmi pare rău, sincer, nu am ştiut...
Chiar îmi pare rău că l-am judecat atât timp, deși nu sunt singura.
- Dar ce era acea soluţie cu care ai umplut creatura?
- E pastă de usturoi şi agheasmă. L-a încetinit, deşi, trebuie ucis.
- Păi cum ai de gând? Trebuie un preot.
- Ştiu, deja îl avem. Mâine în zori trebuie să îl atragem la mormânt şi îl ucidem.
- Mâine? Eu trebuie să ajung acasă.
- Nu în seara aceasta, Arisha. Vrei să fii devorată? Apropo, ce i-ai băgat în gură?
- Era o fumigenă cu tămâie. Ştiu, e stupid.
- Nu, e genial! Băieţi, trebuie să faceţi şi voi câteva, avem nevoie de muniție.
Damian mi-a dat dreptate, e destul de drăguţ. Dean mă salută din priviri, în sfârșit. Stinge brusc lumina, e destul de speriat, văd prin întuneric cum ne face semn să nu scoatem niciun sunet. Damian mă ţine culcată pe pat, Dean şi Ray stau la pândă cu pasta de usturoi lângă ei. Respir mai greu și auzul mi-e acoperit de bătăile inimii. Închid ochii şi sper doar să se termine odată.
- Se apropie...nu va putea intra, dar nu ştiu dacă va pleca.
Simt o atingere pe frunte dar nu e Damian...văd doar o lumină palidă. De unde vine oare? E în faţa uşii de la intrare, creatura s-a speriat și a fugit. Ce poate fi?