Mister de Halloween

Costum

   Curiozitatea mă macină pe dinăuntru cu fiecare secundă. Despăturesc bileţelul şi îl privesc. Care ar fi fost șansele? Este numărul lui de telefon şi sub el scrie "Tu şi eu, în ajun de Halloween, la bal? Dacă ești de acord sau nu, dă-mi un mesaj. " Încep să sar de bucurie, în linişte pentru a nu auzi mama. Pentru prima data sunt fericită că sunt invitată de un băiat, la bal. Trebuie să îi spun mamei, e ceva nou, cu siguranță se va bucura și ea. Tatălui încă nu îi spun, poate se va supăra. El e la serviciu, conduce o fabrică de ciocolată. Minunat, ce poate fi mai frumos? Nu am chef să mai iau micul dejun, sunt prea entuziasmată și simt că nu îmi mai trebuie nimic, așa că îmi pieptăn părul în faţa oglinzii, îmi schimb pijamalele cu haine de stradă şi merg în bucătărie. Cobor fericită pe scări.
- Mamă, ghici ce?
- Dar cine e fericit în această dimineaţă? Ai vreo licoare magică ascunsă în camera ta? Până acum două minute erai în stare să mă iei la bătaie.
- Nu mamă, dar voi merge la balul de Halloween, dar nu singură, am şi partener.
Mama se opreşte din mâncat şi mă priveşte fix.
- Scumpa mea creşte! Hai la mama!
- Mamă, serios, nu mai am 10 ani.
- Cine e baiatul care te-a invitat?
- Damian, băiatul de mai devreme.
- Deci am avut dreptate că e drăguţ.
Mă ţine de braţe, se îndepărtează un metru de mine şi mă priveşte.
- Hainele acestea, e pentru prima dată când le porţi și îţi stă foarte bine. Arăţi, arăţi ca Rina.
Ochii îi lăcrimează în timp ce îşi înghite cuvintele, suspinând. Mi-e milă de ea așa că o îmbrăţişez şi o sărut pe frunte.
- Totul va fi bine, hai cu mine, trebuie să mă ajuţi să aleg un costum.
Mama îşi şterge lacrimile şi zâmbeşte. În sfârşit, mă bucur că e bine. Îmi iau gecuţa de piele neagră şi merg în faţa oglinzii din sufragerie. Chiar îmi stă bine şi jeanşii închişi la culoare, bluza albastră şi adidaşii înalţi albi mă fac să arăt ca ea, ca Arina. Părul e prins în vârful creştetului ,într-un coc imens, chiar îmi place.
- Eşti gata? Să mergem.
Văd pe faţa mamei fericirea de mult dispărută și acest lucru mă bucură. Ieşim pe uşă și mama o încuie, în timp ce eu mă asigur că drumul e liber. Oricum, ştiu că strigoiul mă priveşte pe undeva, dar nu iese deoarece e lumină.
Oraşul în care locuiesc e destul se micuţ, în zece minute ajung la magazinul de costume. Acum trec pe lângă o biserică dar un fior mă trece pe şira spinării deşi habar nu am de ce. Miros de tămâie, ca în visul meu așa că privesc insistent în timp ce o persoană deschide uşa bisericii. Sunt foarte multe lumânări aprinse şi preotul stă în faţa altarului cu spatele, seamănă cu cel din visul meu. Oare, el e preotul care ne va ajuta? Ameţesc, ce e cu mine? Mă simt de parcă am avut un deja-vu. Cât e de ciudat! Vreau să îi văd chipul și se întoarce. Nu închide uşa încă, nu...prea târziu, nu i-am văzut chipul.
- Draga mea, eşti bine?
- Da mamă, sunt doar emoţionată.
În două minute ajungem și uşile automate se deschid, lăsându-mă să pătrund pe tărâmul costumelor. E pentru prima dată când vin aici și toţi copiii se joacă. Mulţi probează măştile de vrăjitori şi zombie, alţii se uită la colţii de vampir şi sânge fals, fetiţele la rochiţe de zâne...e un tărâm magic.
- Hai, Rish, ce îţi iei? Cum vrei să te costumezi?
- Nu ştiu. Cred că voi fi o prinţesă, o prinţesă vampir.
- Hai, mergem la rochii prima dată.
Trec de raionul cu jucării şi ajung la rochii. În viaţa mea nu am văzut atât de multe, fel şi fel de modele, care mai lungi ,care mai scurte, care mai simple, mai pompoase. Nu ştiu unde să mă uit, dar altceva îmi atrage atenția, văd ceva mişcând, în faţa mea, o rochie...de parcă cineva e acolo.
- Arina,tu eşti?
Simt o atingere pe mâna stânga. Este ea și mă ajută să aleg rochia. O privesc pe cea care mi-a arătat-o și e minunată, pur şi simplu, perfectă. E albă, acoperită de multă dantelă neagră, legături roşii şi multe paiete. În partea de sus e corset, fără bretele şi în partea de jos e pompoasă, ca a unei prinţese.
- Rish, ai găsit ceva?
- Da, mamă, aici!
  Mama apare imediat și rămâne surprinsă.
- Dă-mi să văd! Aceasta e, minunată. O luăm. Zici că e croită special pentru tine. Hai, trebuie să luăm şi accesorii.
    Sunt extrem de fericit!.Alerg spre raftul cu sânge fals şi machiaj. Sunt atâtea sortimente...iau repede ce am nevoie, plus un colier care vine aşezat la baza gâtului şi o pereche de cizmuliţe negre cu toc mic şi şireturi roşii.
  Aşteptăm la casă pentru a le plăti, privesc în jur și regret că nu am fost până acum aici. E absolut minunat. Îl văd pe Dean...oare ce caută aici? Se uită la mine şi îmi face semn să tac, pentru a nu fi văzut de mama. 
- Bună ziua! Ce frumoasă e, o alegere minunată, domnişoară!
- Mulţumesc!
   Mama plăteşte și sper doar că nu îl va vedea, așa că prefer să o de mână şi ieşim în grabă.
- Hai, repede, vreau să o probez acasă!
- Bine, așa facem!  Ce grăbită eşti!
   În faţa magazinului e parcată maşina lui Ray. La naiba, ăştia sunt nebuni! Trec iar prin faţa bisericii ai de data aceasta preotul e afară și îi văd chipul. E în vârstă și stă cu privirea fixată pe mine. De ce oare? Mă sperie.