Aish | Kim Taehyung

Capitolul 59

ーEste in c-coma? Spune Soomin cu lacrimi in ochi cazand pe jos

Ma aplec s-o ridic, dar se opune, varsand lacrimi amare pe podeaua rece, o durea, puteai vedea asta cu ochiul liber, este singura persoana pe care o mai are, iar daca si aceasta va disparea, nu stiu cum va mai putea trai, nu merita asta

M-am asezat pe podea ca ea si i-am luat fata in obraji

ーSoomin, uita-te la mine

Dadea din cap dezaprobatoriu, tremurand

ーUita-te la mine ti-am zis, asculta-ma, nu iti face asta, gandeste-te ca inca este in viata, gandeste-te ca si ea lupta pentru viata ei si pentru tine, gandeste-te cu nu te-ar lasa niciodata singura pe o lume cruda ca aceasta, stiu ca te doare, dar faptul este consumat, trebuie sa te ridici pe picioarele tale si sa fi puternica, pentru ca nimeni nu va face asta pentru tine, nimeni nu stie cum esti tu cu adevarat, cat ai suferit pentru anumite lucruri, de cate ori ai cazut si te-ai ridicat, esti singura care poate face asta, revinoti

Se uita la mine cu ochii rosii si umflati de la plans, respirand sacadat, dar fara sa spuna nimic

ーHai ridica-te sa mergem la baie sa te speli pe fata

Ne-am ridicat usor, lasand-o sa se sprijine de corpul meu, tremura si abia de mai avea forta in picioare

Taehyung pov.

Ma uitam, la Jimin cum statea pe un scaun la intamplare si m-am asezat langa el, era tacut, extrem de tacut, dar stiu ca in mintea lui era cel mai mare haos in acest moment, se abtinea sa nu faca vreo scena si nu m-a privit in ochi de cand a venit, dar nici nu-l pot invinovati, are toate motivele sa nu mai vorbeasca cu mine, nici eu nu as mai vorbi cu mine daca as putea, ma condamn singur

ーAs fi vrut ca totul sa fie altfel, ma trezesc eu vorbind
ーMie imi spui, adauga Jimin, uitandu-se drept in fata, intr-un punct fix, probabil fiind in gandurile lui
ーImi pare rau, spun sec
ーTe-as bate grav, raspunde la fel de sec
ーDaca asta te face sa te simti mai bine, poti s-o faci, m-as bate si eu singur, e numai vina mea
ーDa si nu, Jungkook a facut-o, nu tu
ーDa, dar daca n-as fi luat pistolul ala nenorocit nu s-ar mai fi intamplat asta
ーAi vrut s-o protejezi pe Yoora, nu? Spune si ofteaza

Inghit in sec si imi las capul pe spate, lovind usor peretele alb din spatele meu, inchizand ochii

ーDa, n-as fi suportat s-o vad ranita
ーAtunci e clar ca intelegi ce simt eu acum

ーJimin, am iubit-o extrem de mult pe Hana, era prima persoana care ma facuse sa simt ceva cu adevarat, imi batea inima plina de bucurie cand o simteam langa mine, imi vedeam viitorul cu ea, palmele imi transpirau usor cand voiam s-o impresionez pana si cu cel mai mic lucru, corpul meu simtea un fior de fiecare data cand ma atingea, ochii imi straluceau cand o vedeam, ea stralucea pentru mine, eram atent la orice lucru care tinea de ea, as fi facut orice pentru ea, chiar am iubit-o si mereu o sa aiba un loc in inima mea, chiar daca m-a tradat, ea a fost cea care m-a invatat sa iubesc, iar acum aceasta iubire o port Yoorei, Hana ramanand o amintire frumoasa, dar si trista in acelasi timp si chiar daca as putea sa dau timpul inapoi, tot n-as schimba nimic, sunt impacat cu aceste lucruri si am trecut peste, Yoora m-a ajutat sa fac asta, a fost langa mine, datorita ei m-am ridicat, altfel cine stie ce fel de persoana oribila ajungeam, persoana pe care o urasc cel mai mult, cea care se joaca cu sentimentele oamenilor, eram pe acel drum, dar Yoora m-a ghidat spre altul mai curat, cel adevarat, nu cel din capul meu in care totul era perfect, cand eu eram de fapt distrus pe interior, incercand sa ma rup de realitate si negandindu-ma la sentimentele celorlalti, tanjeam sa simt iar acea caldura sufleteasca, acel fior, toate senzatile care ma faceau sa ma simt om, iar cand am intalnit-o pe Yoora, in sfarsit le-am simtit din nou si mi-am dat seama ca merita sa traiesc, oftez usor, un zambet mic aparandu-mi in coltul gurii, dandu-mi seama ca m-a luat valul si am vorbit prea mult