Aish | Kim Taehyung

Capitolul 44

ーJimin, Namjoon, Jin?

Le strig numele, cand ii vad pe toti trei la pamant, slabiti, hainele murdare si cu vanatai pe tot corpul

Taehyung se uita socat la cei trei in timp ce o tinea pe Soomin de brat pentru a nu fugi

Ma apropii, iar ei au tresarit si si-au lasat capul in jos, ce Doamne iarta-ma?

ーSunt eu, Yoora, si Taehyung este aici
ーYoora, Tae, ce cautati aici? intreaba Namjoon ragusit, ridicandu-si usor capul
ーCum de ati reusit? Adauga Jimin

Jin doar statea cu capul pe umarul lui Namjoon, abia uitandu-se la noi

ーCe v-au facut? Intreaba Taehyung
ーNe-au alintat, nu vezi, spune Namjoon ironic
ーDe Jimin, stim cum a ajuns aici, dar voi doi? Intreb eu
ーDe asta nu mi-ati mai raspuns la telefon sau mesaje, nu m-am gandit niciodata ca puteati fii voi implicati in astfel de tampenii, spune Taehyung

ーCred ca mai bine vorbim dupa ce plecam de aici spune Jimin, tusind
ーVa puteti ridica?

Namjoon sa ridica cu greu, ajutandu-l pe Jin, care era mai lovit decat el

ーDe ce l-au lovit asa? Intreb eu, uitandu-ma la ranile lui, un fior trecandu-mi pe sira spinarii, cand ma gandesc prin ce a putut trece

ーDoar e Jin, vorbeste cel mai mult dintre noi si mereu comenteaza, nepasandu-i de situatia in care se afla, iar Hwan asa ii inchidea gura, iar cand noi interveneam, ne-o luam si noi
ーImi pare rau, nu imi pot imagina prin ce ati fost nevoiti sa treceti

Namjoon doar da usor din cap, eu mergand spre Jimin, incercand sa il ridic

ーTaehyung, ajuta-ma cu Jimin, nu il pot ridica
ーTine-o pe Soomin, ma ocup eu

Am urcat scariile cu totii, cu greu, cei trei impiedicandu-se mai mereu

ーTaehyung, da-mi cheile sa deschid camera in care se afla Jungkook

ーJungkook? Intreaba Namjoon
ーPoveste lunga

Tae imi arunca cheile, iar eu deschid usa intrand in incapere

Jungkook inca dormea ca un copilas, m-am dus la el si i-am mangaiat usor obrazul fin, nu merita tot ceea ce se intamplase, merita ceva mult mai bun, are un suflet imens si o personalitate iubitoare, cum ma uitam la el, o mica lacrima mi s-a prelins pe obraz, am sters-o repede cu maneca hanoracului si mi-am scuturat capul, iesind din transa in care ma aflam

Nu am timp de bocit acum

ーJungkook, trezeste-te

L-am zgaltait de mai multe ori pana s-a trezit si se uita speriat in jur, nestiind ce se intampla

ーYoora? Visez?
ーRidica-te, iti explic dupa

L-am tras pe Jungkook dupa mine afara din camera, ceilalti asteptand deja la o masina din garaj, aceea fiind masina lui Soomin aparent

ーCe v-a luat atat? Intreaba Taehtung iritat
ーDormea, i-am raspuns eu scurt si l-am bagat pe Jungkook in masina langa Jin

ーNu incapem toti, spune Soomin
ーExact tu ramai aici
ーPardon?  Eu conduc, e masina mea
ーIar Jungkook e fratele meu si tot tu il calaresti, asa ca suntem chit, spune Taehyung si ii ia cheile din mana

ーDar nu mai bine te bag eu pe tine in portbagaj? Spun eu si o trag dupa mine in spatele masinii
ーCe repede te-ai aprins la ce a spus Taehyung, spune si incepe sa rada
ーStai sa vezi ce voi rade eu cand vei ajunge pe centura, spun, o imping in portbagaj si il inchid dupa

A dracu curva

ーDa-mi drumul, se auzea Soomin cum tipa
ーMai tarziu

Ma asez in fata langa Taehyung, care conducea, iar deodata garajul s-a deschis si o alta masina intra inauntru