Aish | Kim Taehyung

Capitolul 37

Ce-i drept l-am luat prin surprindere, dar in acest moment nu imi mai pasa de nimic, voiam doar sa fiu in bratele lui si sa plang pana la ultima lacrima, nici nu stiam ce e in capul meu

ーYoora, ce ai?

Ma indeparteaza putin si se uita la mine ingrijorat

ーCe s-a intamplat?

Eu nu spuneam nici un cuvant, stateam cu capul in jos si plangeam

ーVrei sa innebunesc? Spune-mi o data ce ai?

Imi ridic capul si ma uit la el, nu stiam ce sa ii spun, cum va reactiona, nici macar nu stiu daca ii pasa cu adevarat sau nu

ーJungkook..
ーJungkook? Ce a facut? Ti-a facut ceva?

Puteam citi panica din ochii lui asa ca am dat afirmativ din cap, incercand sa imi reglez respiratia

ーTaehyung simt cum innebunesc
ーDoar spune-mi ce s-a intamplat
ーIntreaba-ti iubita

Se incruta putin, fiind confuz, dar dupa isi da seama

ーNu imi spune-
ーBa da

Spun si incep sa plang mai tare

ーNu are cum-
ーO urasc Tae, o urasc
ーHei, Yoora, uita-te la mine
ーO urasc atat de mult

Ii spun uitandu-ma in continuare la picioarele mele, nici nu puteam sa dau ochii cu Taehyung

El imi ridica fata si isi aseaza mainile pe obrajii mei

ーUita-te la mine, stiu ca te doare, dar iti promit ca va fi totul bine, esti puternica
ーBa nu..nu sunt..nu vezi ca la orice lucru cad din picioare
ーNu e adevarat, puterea vine din interior, sa nu crezi cumva ca nu esti destul de buna, o sa vorbesc cu Jungkook si cu Soomin la fel, o sa incerc sa rezolv asta, dar te rog nu mai plange, nu cred ca Jungkook ar face asa ceva
ーDoare..

Ma trage mai aproape de el si isi inconjoara mainiile in jurul meu, imbratisandu-ma strans, asta fiind singurul lucru de care aveam nevoie acum, ii puteam auzi bataile inimii cum erau mai accelerate, imi dadea senzatia ca ii pasa si ca pot avea incredere in el

ーStiu, dar poate totul a fost doar o greseala, poate Jungkook nu a vrut asta
ーTaehyung, i-am vazut cu ochii mei, nici macar nu incercase sa o dea la o parte pe Soomin pana n-am intrat eu in camera, jur ca o omor pe scorpia aia

ーYoora, sangerezi..

Imi pun mana la nas, simtind lichidul rosu din nou

ーNu e nimic..
ーCum sa nu fie nimic? Te rog incearca sa te calmezi, stiu ca ai avut un soc destul de mare, dar trebuie sa incerci sa nu iti mai faci rau, du-te la Minhee, eu ma duc sa vorbesc cu Jungkook, sau mai bine te duc la cabinet?

ーDoar stai aici
ーYoora, nu suport sa te vad asa
ーSunt bine, e doar putin sange, o sa imi treaca

ーIti aduci aminte ca tu nu ai voie sa te enervezi? Cine stie ce poti pati si mai rau, nu vreau sa te vad asa, nu mer-

ーYoora

Spune Minhee, indreptandu-se spre noi

ーDumnezeule, de ce plangi si ala e cumva sange? Ce s-a intamplat? Taehyung jur ca daca i-ai facut ceva-
ーNu Minhee, Tae nu a facut nimic, incerca doar sa ma ajute

ーAr trebuie sa stai intinsa undeva, sa te relaxezi, Yoora
ーDe ce ai venit aici?

ーTe cautam, voiam sa te intreb ceva, dar nu cred ca e cel mai potrivit moment
ーSpune-mi
ーE vorba de Dongsung, vrea sa doarma cu mine in cort...si eu vreau..si ma intrebam daca ai putea..