Aish | Kim Taehyung

Capitolul 34

ーMa tu esti nebun? N-am chef sa ma plimb prin tot orasul ca ti s-a sculat tie acum.
ーCe?
ーCe?
ーAs fi zis eu ceva, dar e Jungkook de fata.

ーPuteti sa terminati? Ne spune Jungkook, uitandu-se nervos la noi.
ーScuze Kookie. Spun si ma indrept spre el, luandu-l in brate.
ーYoora nu mai fi asa dulce, nu iti pot rezista. Spune si ma strange la pieptul lui.

ーSa va trasneasca acum fulgerul. Pufneste Taehyung, bagandu-si mainile in buzunarul pantalonilor si incepand sa mearga.

ーYah, hyung, unde te duci?
ーSa il caut pe Jimin.
ーEu jur ca mor cu baiatul asta. Ii spun lui Jungkook.
ーAr trebui sa mergem cu el, macar sa ne asiguram ca nu se intampla nimic.
ーAi dreptate, dar mai intai ne putem opri undeva? Sunt lihnita.
ーNormal, yah Tae, asteapta-ne.

***

ーEsti disperat jur, am fost in 10 hoteluri ca sa ce? Il intreb pe Tae fiind epuizata.
ーYoora, poti sa pleci daca te plangi atat.
ーSi sa te las sa faci vreo prostie? In niciun caz.
ーSunt de acord cu ea. Spune Jungkook.

ーVoi doi chiar nu intelegeti ca nu vreau scandal? Vreau doar sa vorbesc cu el, e atat de ciudat, inainte ieseam in fiecare zi si acum toti i-ati format un scut ca sa il aparati de mine, eu sunt cel rau aici? Si aici tot eu am gresit, nu? Eu sunt de vina mereu.

Avea dreptate intr-un fel si puteam vedea cum il doare tot ce se intampla, avea o disperarea profunda in ochii, era pierdut si nu stia ce sa faca.

ーTaehyung, nimeni nu a spus asta, tu nu ai gresit cu nimic, ma asculti? Spune Jungkook, prinzandu-l de umeri.
ーExact, noi doar vrem sa nu te mai gandesti la trecut, vrem sa iti continui viata cat mai normal posibil. Adaug eu.

ーSi cum dracu sa fac asta, cand in mintea mea e numai Hana acum? Cum sa fac asta, cand mi-am pierdut cel mai bun prieten, cu care vorbeam absolut orice? Am pierdut doua persoane care insemnau pentru mine mai mult decat aratam.

A spus-o...in tot acest timp tot pe ea a iubit-o..nu stiu de ce, dar a durut sa aud asta din gura lui, chiar daca stiam, era vizibil, totusi nu voiam sa o zica, nu voiam sa aud, voiam sa nu am dreptate de data asta.

ーCred ca ai dreptate...as putea incerca sa il sun pe Jimin, spun eu.
ーSerios Yoora? Intreaba Jungkook.
ーJungkook, are dreptate, merita sa vorbeasca cu Jimin si sa fiu sincera merita mai mult.

Tae se uita la mine mirat de vorbele mele si nu scotea niciun sunet.

ーPai si daca il suni ce rezolvi?
ーAs putea incerca sa ma intalnesc cu el, daca il cautam asa, e ca si cum am cauta acul in carul cu fan si nu e atat de prost incat sa se cazeze la orice hotel sau ceva evident.

ーCrezi ca poti face asta? Intreaba Tae intr-un final.
ーPot incerca.
ーBine, oricum nu mai putem cauta, deja ai mers prea mult si nu vreau sa ti se faca rau. Spune Jungkook.
ーSunt bine.

Imi scot telefonul si il apelez pe Jimin, iar dupa il dau pe difuzor.

"Jimin?"
"Yoora? De ce m-ai sunat?"
"Crezi ca ne-am putea intalni?"
"Acum?"
"Da"
"De ce?"

ーDe ce? Ma dau pe mute si ii intreb pe baieti ce sa spun.
ーNu stiu, inventeaza ceva.

Se balbaiau amandoi, aish, nu sunt in stare de nimic baietii astia.

"Yoora, mai esti acolo?"
"Da, sunt"
"Te-a pus cumva Taehyung sa ma suni?"
"Taehyung? De ce m-ar pune pe mine sa vorbesc cu tine?"
"Pai m-a sunat astazi si tot incearca sa dea de mine"
"Serios?"

Spun, iar eu cu Jungkook ne indreptam privirea spre Taehyung, dar el doar isi ridica umerii si isi da ochii peste cap.

"Da, ba chiar m-a si amenintat"