Aish | Kim Taehyung

Capitolul 18

Taehyung pov.

Un zgomot m-a facut sa imi intorc capul, era Yoora, pe jos, din nou.

Am fugit intr-un suflet la ea si i-am ridicat incet capul, strigand-o.

Jungkook si Soomin au venit si ei langa mine si incercam cu totii sa o trezim.

ーCe facem? Ma intreaba Jungkook ingrijorat.
ーNu o ducem la spital? Spune Soomin.
ーEu zic ca mai bine sa o ducem la noi acasa, parintii ei isi vor face griji cu siguranta, iar ea nu vrea asta, poate este de la oboseala.

Speram ca cuvintele mele erau adevarate si ca Yoora nu avea nimic grav, dar in adancul sufletului meu, eram speriat.

ーDa, ai dreptate, de obicei ii se intampla asa, dar doctorii au spus ca nu este nimic grav. Ii explica Jungkook lui Soomin.

O iau in brate pe Yoora si mergem spre casa.

ーO pun in sufragerie? Il intreb pe Jungkook.
ーNu idiotule, du-o sus intr-un pat confortabil.

ーAish, ai dreptate.

Am urcat scarile si am intrat cu Yoora in camera mea, asezand-o pe pat, i-am scos incaltamintea si jacheta de pe ea si am invelit-o, nu avea febra, nu avea niciun simptom de raceala, daca te uitai la ea, doar parea ca doarme.

Nu stiu de ce a lesinat, nu stiu de ce ii se intampla asta si nici ea nu cred ca stie, merita niste raspunsuri, eu nu cred ca este cum spune Jungkook, nu poti lesina din nimic.

Cobor scarile si ma indrept spre bucatarie, lasand-o pe Yoora sa isi revina.

ーCe ar trebui sa facem? Ma intreaba Jungkook.

Ma uitam in gol, incercand sa ma calmez, eram speriat, se vedea pe fata mea, dar nu voiam sa arat asta.

ーO sa asteptam sa se trezeasca.
ーAtunci stam si nu facem nimic?
ーAi vreun plan mai bun desteptule?

ーBaieti, e-eu cred ca ar trebui sa plec, m-a sunat tatal meu si este destul de urgent, va rog frumos sa ma anuntati de starea Yoorei, bine? Sper ca o sa isi revina si ca nu este nimic grav.

ーDesigur Soomin, nu iti face griji, du-te linistita. Ii spune Jungkook.

ーJungkook, cred ca a inceput sa se intunece, de ce nu o duci tu pe Soomin acasa? Spun eu.
ーPai si Yoora?
ーNu sunt eu aici? Ma descurc eu cu ea.
ーImi este si frica sa ramana doar cu tine in casa.
ーCe sunt eu? Animal? Termina cu prostile astea si du-o pe Soomin acasa, nu vrem sa pateasca ceva.

ーMa pot duce si singura, nu vreau sa fiu bataia de cap a nimanui.

Jungkook ofteaza.

ーTe duc eu acasa, Taehyung are dreptate, este deja tarziu .
ーBine.

Jungkook cu Soomin au plecat, iar eu m-am intors in camera mea.

O priveam pe Yoora cum doarme, puteam sa o privesc in continuu, era ca un copilas, asta este efectul ei, cand doarme pare atat de inocenta, iti este frica sa o si atingi sa nu se sparga, era pretioasa.

Pielea ei alba, era acum acoperita de unele fire iesite in voia lor, nu m-am putut abtine si i-am dat suvitele la o parte, uitandu-ma la chipul ei.

Era frumoasa, in adevaratul sens al cuvantului si nici nu incerca sa fie, pur si simplu era, aceasta este frumusetea adevarata, cea naturala.

Cred ca acum daca nu dormea era o adevarata pacoste, gandul asta m-a facut sa zambesc.

Atunci cand este treaza, nici nu prea pot sa ma inteleg cu ea, dar atunci cand doarme m-as uita la ea ore in sir.

Isi deschide incet ochii, clipind de mai multe ori, panicandu-se.

ーU-unde sunt?
ーRelaxeaza-te, nu esti la spital.

Se ridica putin, rezamandu-se de pat.

ーUsurel.
ーSunt bine, de ce m-ai adus aici?
ーNu am vrut ca parinti tai sa isi faca griji.
ーMultumesc, imi pare rau ca am lesinat. Spune si isi lasa capul in jos.

ーMicuto, nu e vina ta.
ーHei nu sunt mica. De data asta ma privea furioasa, adoram sa o enervez, era asa draguta.

ーBa da esti, chiar prea mica, ma mir cum te urci in pat.
ーInceteaza, doar pentru ca tu esti cat stalpul de la semafor, asta nu inseamna ca sunt eu mica.

ーStalpul de la semafor? Spun razand.
ーNu mai rade, nu este nimic amuzant.
ーCred ca prefer mai mult cand dormi. Spun si imi dau ochii peste cap.
ーCe vrei sa spui?
ーAtunci nu vorbesti.
ーFoarte matur, Tae, mereu ma surprinzi cu mintea ta stralucita.
ーEsti asa draguta cand te enervezi.

Atunci a tacut, s-a uitat la mine si a inghit in sec. Cred ca pe amandoi ne surprind vorbele mele, daca nici eu nu inteleg ce spun, da pai ea? Probabil crede ca este un alt joc, sau ca pur si simplu spun ce imi vine la gura, fara sa conteze. Probabil nu avea deloc incredere in mine si probabil eu ma gandesc la prea multe lucruri, important este sa fie bine.

ーPoate ai nevoie de un pahar cu apa, spun si ma ridic de pe scaun, mergand spre usa.

ーStai, ramai aici.

Ma intorc spre ea, dar inca avea capul in jos.

ーNu imi este sete.

De afara se aude un tunet, iar Yoora tipa si se ascunde sub plapuma.

Ma duc la ea incercand sa ii dau plapuma la o parte.

ーAish, este doar un tunet Yoora, nu vin extraterestii peste noi.
ーEra mai ok daca erau extrateresti.
Spune si isi da plapuma de pe cap.

Se aude inca un tunet, iar o ploaie torentiala isi face simtita prezenta.

Yoora tipa din nou speriata si ma imbratiseaza, fiind nevoit sa ma asez pe pat langa ea.

ーGata, gata linisteste-te, vrei sa lesini din nou?
ーImi pare rau, doar ca stii ca imi este frica de ele, cum voi mai ajunge acasa?
ーEste vineri, maine nu avem scoala si este deja tarziu, c-cred ca poti ramane aici peste noapte.

Spun putin stanjenit, zici ca este prima oara cand doarme o fata la mine acasa, de cand ma port eu asa? Revino-ti Taehyung.

ーDar parintii mei, o sa isi faca griji, ce le voi spune?

ーO poti suna pe mama ta si sa ii spui ca ai ramas la Soomin pentru ca a inceput ploaia si este deja tarziu, iar maine te intorci.
ーCred ca ai dreptate.
ーMa duc sa iti aduc telefonul.

ーMai stai putin, spune strangandu-mi tricoul.
ーOk, calmeaza-te.

Dar vremea de afara nu ma ajuta cu nimic, tunetele erau din ce in ce mai proeminente, iar Yoora statea cu capul pe pieptul meu, tremurand de frica.

Incercam sa o calmez, dar nu puteam, era prea speriata, dar nu imi displacea, voia sa fie protejata, iar eu puteam sa fac asta, o tineam in bratele mele incercand sa o protejez. Dar oare ea voia sa fiu eu langa ea? Sau nu avea alta optiune in acel moment?

Inima mea o lua la goana, nu stiu care era cel mai speriat dintre noi doi, eu sau ea?

~~~~~~~~~

I'm afraid of all these fucking feelings