Aish | Kim Taehyung

Capitolul 27

Ce tocmai am scos pe gura? De ce am spus asta? Sunt o idioata, acum ce parere are despre mine? Iar o sa creada ca ma joc cu el si Jungkook? De ce nu puteam sa tac dracului din gura? De ce nu pot sa imi stapanesc sentimentele?

ーNu ar trebui sa iti pese, sunt defect.

Imi da mainile la o parte si pleaca, iar eu raman acolo privind in gol.

Nu era defect, era doar ranit si lucrurile astea cu putin ajutor trec, cu pasi marunti intr-adevar, dar intr-un final vei reusi, nu poti suferi dupa o persoana care te-a ranit toata viata, nu?

Eu cred ca exista perioade, perioade cand esti fericit, fericit cu tine insuti si fericit cu persoanele din jurul tau, perioade cand efectiv esti la pamant si simti ca nu ai niciun motiv pentru a te ridica si perioade cand nu iti mai pasa de absolut nimic si te porti partial oribil cu toata lumea.

Fericirea, suferinta si nepasarea, astea sunt cele trei perioade principale din viata omului din punctul meu de vedere, uneori sunt in ordine diferita, iar alteori se repeta, insa cu totii trecem prin asta, nu e ca si cum putem dirija actiunile oamenilor din jurul nostru.

Insa eu nu voiam ca el sa se invarta in acest cerc al sentimentelor, voiam doar sa fie fericit.

Unde se duce? Ce are de gand sa faca?

Ies din camera lui si cobor grabita scarile, voiam sa ies din casa si sa ma duc dupa el, dar dau nas in nas cu Jungkook.

ーYoora, te-ai trezit?
ーUnde ai fost pana acum?
ーAm fost la magazin, Taehyung unde e?

Am dat de dracu.

ーPai i-am cam povestit tot ce s-a intamplat si a plecat furios.

Jungkook isi mareste ochii si ma intreaba iritat de situatia in care Taehyung se afla acum.

ーDe ce i-ai povestit?
ーEram in camera lui si-
ーCe cautai in camera lui? Ma opreste brusc.

Cum adica ce cautam? Eu am fost lesinata de unde sa stiu eu? Nu el m-a dus acolo?

ーCum adica? Nu tu m-ai dus acolo?
ーEu te-am asezat pe canapea.
ーInseamna ca Taehyung a facut asta..
ーDe ce te-a dus in camera lui din nou?
ーDe unde vrei sa stiu eu asta, Jungkook? Am fost inconstienta.

ーAi dreptate. Spune oftand, muscandu-si buza inferioara discret.

ーPoate a vrut sa stau intr-un pat, zic si eu.
ーDa, dar nu in al lui.
ーMai conteaza?
ーNormal ca conteaza, Yoora.
ーDoamne, Taehyung e terminat acum, probabil se duce sa il omoare pe Jimin si tie iti pasa ca m-am trezit in patul lui? Serios? Concentreaza-te pe subiectul principal.

ーSe descurca si singur.
ーBa nu, e ranit.
ーDe unde stii tu ce simte el, Yoora? De ce te bagi asa tare?

ーDeci efectiv nu mai pot ajuta un om pe lumea asta ca se interpreteaza de toata lumea gresit, de cate ori sa iti spun ca doar tu contezi pentru mine, e fratele tau, normal ca vreau sa il ajut.

ーIl poate ajuta si altcineva, din moment ce esti impreuna cu mine, doar de mine ar trebui sa te intereseze, imi spune si imi prinde talia, lipindu-ma de corpul sau.

A fost mult prea brusc pentru mine, iar inima mea a inceput sa bata cu putere.

ーC-ce faci?

Imi atinge usor fata cu degetul mare, mergand spre urechea mea dupa care imi da o suvita din par.

ーYoora, sentimentele tale sunt reale? Spune privindu-ma profund.

ーNormal ca sunt reale.
ーSper doar sa nu ma dezamagesti si tu.