Aish | Kim Taehyung

Capitolul 20

A trecut o saptamana, nu am mai vorbit cu ei, nu i-am mai privit, i-am ignorat total

Toata perioada asta Soomin ma ruga sa stau cu ea si cu ei, aparent usor usor s-au imprietenit

Este luni, o noua zi in care o sa ma comport ca o fantoma

Ma grabeam spre clasa, iar am intarziat, alerg spre usa, dar ma lovesc de ceva

Imi ridic capul, iar Taehyung era in fata usii

Se uita la mine, privirea lui era rece si nu transmitea nimic, ca si cum nu m-ar fi cunoscut niciodata

Mi-am lasat capul in jos, incercand sa trec mai departe

ーDa-te
ーSi daca nu vreau?

ーDe ce ma bagi in seama?
ーNu te bag in seama, tu ai intrat in mine

ーTu stateai in fata usii, nu-i vina mea
ーBa da e, trebuia sa te uiti pe unde mergi
ーNu am vrut sa intarzii din nou si sa primesc detentie

ーCe imi pasa mie de ce patesti tu?

Am inghit in sec, o luam de la capat, aceleasi certuri fara nici un sens, vorbele lui erau goale

ーDoar da-te din fata mea

Era schimbat, sau poate doar asa il vad eu, el a fost mereu la fel de nesuferit doar ca a avut o masca toata aceasta perioada, incercand sa se joace si cu mine asa cum a facut cu celalalte, iar acum a revenit la acelasi Taehyung, rece si fara sentimente si nu cred ca se va schimba vreodata

Daca mai stateam mult in fata lui, ma lua plansul, voiam doar sa ma lase in pace, sa ma ignore, asa cum fac si eu

De ce a vrut sa fim prieteni si dupa a stricat tot? Asa face el lucrurile? Vrea sa se apropie de o persoana, iar dupa sa o distruga?

ーDe ce stai in fata usii?

Vocea doamnei Jung ma face sa ma trezesc la realitate

ーPentru ca el nu se da din fata mea
ーTu ai intrat in mine

ーVoi doi, aveti detentie o ora dupa terminarea cursurilor

Acest lucru mi-a pus capac de ce naiba detentie ca n-am fost in banci, femeia asta n-are viata si in plus o ora, in aceeasi incapere, cu Taehyung, ce o sa fac? Macar daca eram singura

Taehyung doar si-a ridicat umerii si s-a dus la el in banca langa Soomin

Am inceput si eu sa merg incet spre banca mea, iar Soomin m-a salutat

ーBuna, Yoora, esti bine?
ーBuna, sunt, intoarce-te la banca ta pana nu te vede doamna Jung. Ii soptesc eu

Toata ora am stat si m-am uitat la spatele lui Taehyung, eram frustrata de ce voi face la detentie

Dupa o saptamana in care nici nu ne-am privit, cum as putea sa stau cu el in aceeasi incapere?

S-a sunat de pauza, Taehyung inca statea cu capul pe banca, iar Soomin a venit langa mine

ーYoora, de ce esti atat de distanta perioada asta?
ーDespre ce vorbesti? Nu sunt distanta
ーSerios? Nu mai mintii, se observa ca nu vrei sa stai cu noi, de ce? Te-am suparat eu cu ceva?
ーDoamne Soomin, nu, totul e bine
ーAtunci de ce nu stai cu noi?

ーPentru ca e o falsa

Imi ridic capul si il vad pe Taehyung cum sta in picioare uitandu-se la noi

ーSoomin, nu mai vorbi cu ea
ーYa, doar pentru ca tu esti un nesimtit si ai o parere proasta despre orice fata, asta nu inseamna ca sunt eu falsa, ai inteles?

ーCe se intampla? Soomin era confuza, nu stia nimic de cearta dintre mine si cei doi

ーYoora s-a jucat cu Jungkook, asa ca si eu m-am jucat cu ea

Atunci mi-a cazut fata

ーNici o secunda nu m-am jucat cu Jungkook idiotule, nu stii tu ce simt eu cu adevarat, asta este specialitatea ta de a te juca cu oamenii si sunt scarbita de tot ceea ce faci, nimeni nu te merita

ーEsti sigura ca tu crezi tot ceea ce spui? Stii cu adevarat ce simti?

Nu stiam

ーDa si nu am nevoie de un idiot ca tine in viata mea oricum, o sa imi cer scuze lui Jungkook pentru toate prostiile pe care le-am facut din cauza ta
ーDin cauza mea? Esti sigura ca tu n-ai nici o vina?

Faptul ca tonul lui era atat de incet si era atat de aproape de mine, imi facea inima sa tresara, nimeni nu m-a intimidat niciodata asa

ーEu zic sa incheiem discutia aici

Ies nervoasa din clasa si plecand spre curtea scolii, aveam nevoie de aer, simteam cum o sa lesin din nou daca mai stau mult inauntru

Ma uit in jur, cautand un loc in care sa ma asez, simteam o usoara ameteala

Ochii mei se opresc la banca unde era asezat Jungkook, asa ca ma duc spre ea

Trebuie sa vorbesc cu el

ーHei

Se uita la mine, dar nu spune nimic

ーPutem vorbi, te rog?

Ofteaza si se ridica de pe banca, voia sa plece

ーYa, stai, te rog

Il prind de mana fortandu-l sa ramana

ーCe vrei?
ーTrebuie sa vorbesc cu tine
ーDespre ce?

Ii dau drumul de la mana si imi las capul in jos

ーImi pare rau Jungkook, nu stiu ce m-a apucat atunci, pur si simplu imi era frica si frig, am o fobie pentru tunete, tu nu erai acasa, asa ca nu stiam ce sa fac, voiam doar ca cineva sa stea cu mine, Taehyung a exagerat cum face el mereu, dar stii ca doar la tine tin

ーAtunci de ce m-ai ignorat?
ーImi era prea rusine pentru ce am facut, tu mereu ai avut dreptate, Taehyung doar se joaca cu toata lumea, imi pare enorm de rau ca nu te-am ascultat si nu l-am ignorat

Isi lasa capul in jos, masandu-si ceafa

ーTe rog iarta-ma

Ma uitam la el, iar inima mea batea cu putere, eram stresata, nu voiam sa il pierd

Mi-am lasat capul in jos din nou, iar el m-a tras de mana intr-o imbratisare de care chiar aveam nevoie

Mi-am scufundat capul in pieptul lui, inspirandu-i adanc parfumul

Imi era dor de asta

ーNiciodata sa nu mai faci greseala asta
ーIti promit

~~~~~~~~~
just play